Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Despre furt intelectual și alte d-astea…

Respect foarte mult munca prietenilor și colegilor. Greșit. Respect munca tuturor. Comedianți, jurnaliști sau oameni cu idei, știu cum e să-ți fie furată munca pentru care ți-ai spart creierul și-ai căzut dintr-o stare în alta. D-aia apreciez șansa de a lucra într-un mediu unde originalitatea este la loc de cinste. Și d-aia mă trec tot felul de sentimente (de la nervi până la lehamite și „asta e…”) când văd glume furate de la Nor Negru, George (Constanța), Cosmin Bighei și mulți alții. Sunt mulți, dar de cei trei mi-am amintit recent. Evident, avem și cazuri deja celebre în stand up cu material tradus din SUA de unele vedete neaoșe.

Dar despre cum „publicul vrea să râdă și nu-i pasă cine a scris poantele” o să discutăm altă dată.

Plus că strict legat de stand up comedy, discuția e lungă și implică: subiecte comune, abordări identice, poate chiar o coincidență incredibilă. Și eu am fost protagonistul unui atfel de incident. Ba mai mult, îmi fac mea culpa în privința unui trucaj postat pe Facebook pe care credeam că doar eu l-am gândit. Cu două-trei ore înaintea mea îl făcuse altcineva. M-am inflamat și apoi m-am liniștit.

Dar au fost și altfel de cazuri:

– la început, când lucram în radio, în urma unui brainstorming comun cu restul colegilor am pus pe foaie una dintre cele mai originale idei de campanie pe radio. Avea toate premizele să prindă, să distreze, să placă. Din păcate lipsa de fonduri și implicare a straturilor superioare a dus la o tergiversare. Eram gata să punem totul pe picioare în două săptămâni. S-au făcut două luni și tot ce am pus noi pe foaie a fost realizat de un alt post de radio. Aveam să aflu apoi că o persoana din conducerea radioului unde lucram era rudă cu X din radioul concurent. Campania a avut succes și a făcut istorie. O știi, e aia cu…

– mai târziu, când am început să mă ocup de parodii video și montaje (realizate la un nivel jenant, dar cu unele scoteam câteva mii de vizualizări), am fost abordat de către un superior să realizez un videoclip „simplu și ieftinache” pentru cioaca audio a unui X vedetă. Plata consta în „te țin minte…”. Și mai important, să-i pun semnătura X-ului pe munca mea. M-am dat lovit. Poate am fost orgolios. Încă nu știu…

– a mai trecut ceva timp, am încropit o echipă și am început să facem clipuri sub titulatura NumaDeBine TV (numele vechiului blog). Realizate ieftin și stângaci, dar puneam accentul pe poante și text. Ne-am lăsat influențați de Monty Python. La ceva timp după mă sună tata într-o seară și-mi spune „dă pe Y TV să-ți vezi filmulețul făcut de alții”. Aceleași poante, aproape același text.

– și-n stand up am pățit ceva la fel de jenant. În timpul unui spectacol la Mediaș, în timp ce eram pe scenă, patronul s-a dus la colegul Gabriel Gherghe să-i spună că primele 10 minute din materialul meu le știa de la un alt comediant. Gabriel a încercat să-l asigure că sunt autorul, dar stimabilul care mi-a spus materialul e mai vedetă ca mine, deci are mai multă credibilitate. „Cum să fure domnule X, că doar a apărut la TV!”.

Așa că voi încheia într-o notă optimistă: nu pot unii copia cât pot alții realiza.

P.S. – dacă vezi pe pagina mea de Facebook o glumă pe care ai mai văzut-o undeva nu ezita să-mi spui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.