Video-chatul. Cu ce se mănâncă?

De curând am văzut un spot de promovare pentru un studio de video-chat.

Sunt multe lucruri de care te poți lega vis-a-vis de clip („vacanța care am câștigato!”, decorul kitchos pe care l-a adoptat și Simona pentru casa ei, tonul mironosit-manipulator al dialogului), dar cel mai mult mi-a atras atenția un aspect care a reușit să mă pună pe gânduri.

Se pare că Money Studio (dar am vaga impresie că nu doar studioul ăsta) îți oferă posibilitatea de a face „schimbări” fizice. Și de aici începe tot procesul cognitiv.

Trebuie să recunosc faptul că subiectul video-chat mi-a stârnit curiozitatea încă de acum câțiva ani când am făcut un show de stand up privat pentru un boss de video-chat dintr-un important oraș din Moldova. Aveam să aflu acolo despre cine și ce e vorba.

Cum a ieșit spectacolul e foarte discutabil.

Nu-s convins că glumele mele au prins la crema politică, polițienească și de business din aceea încăpere aflată la parterul studiourilor. Ce am remarcat e că unii bărbați aveau alături domnișoare care erau angajate la studio. În aceea seară unele dintre ele au renunțat la rolul de actrițe ale onaniei pentru ceva mai carnal. Și firește, printre ei erau și „nefericiții” – ăia nevoiți să vină cu nevestele, niște doamne bine care încercau să compenseze lipsa de silicon, talie și gleznă subțire cu bijuterii scumpe, rochii care-mai-de-care și atitudine de „eu am inelarul ocupat, eu conduc”.

Imaginea de atunci s-a amestecat cu lejeritatea Simonei (tipa din spotul de mai sus) de a spune că-ți poți face „îmbunătățiri”.

N-are rost să facem comparații.

Un procent de peste 95% din femeile cu care am interacționat vreodată nu și-ar face „update”-uri fizice doar așa, dintr-o sexualitate prost înțeleasă. Și printre alea 5% majoritatea sunt frustrate, rănite de cine știe ce bărbați din viața lor, ori au prins silicon pe barter și acum își bagă decolteul la înaintare peste tot.

Am uitat să spun că știu câteva video-chat-iste. Au familie, copii, pasiuni, par normale, atât cât îmi arată rețelele de socializare (platforme unde ele sunt cu mult mai decente în comparație cu expandatele care nu practică video-chat-ul).

Dar am zis să caut câteva date despre video-chat.

Să înțeleg mai bine fenomenul care a ridicat România pe culmi, motivul pentru care în fața facultăților din țară avem mașini de lux și predicția unor economiști că în viitor țara o să fie a video-chatistelor și IT-iștilor. Asta dacă n-o să aibă Franța/Germania/Anglia nevoie de tinere capabilă să satisfacă fetish-uri online și ne pleacă și valorile astea. Până la urmă, de ce s-o freci în România pe 5.000 de euro, când în Vest o faci pentru 10-15.000 de coco?

Am găsit pe ScienceDirect un studiu foarte interesant realizat chiar pe piața din România, în 2012.

Studiul e făcut pe doar 30 de tinere care lucrau pe atunci în studiouri de video-chat (un eșantion relativ mic), dar cred că și așa putem vedea o serie de lucruri interesante:

  • Majoritatea o fac pentru bani – asta nu-i ceva condamnabil

Unii fac lucruri cu adevărat oribile pentru bani (mint, înșală, spun baliverne ș.a.m.d.. Evident că mă refer la preoți și politicieni). Partea bună a faptului că tinerele fac video-chat pentru bani e că n-o fac de plăcere. E de bine că România nu dă naștere la tinere exhibiționiste care nu-și imaginează ziua de mâine fără să se masturbeze în fața unei camere de filmat. Că-s și unele care-și găsesc fericirea în asta… Să arunce cu piatra cel fără de fetish!

Partea proastă a faptului că majoritatea o fac pentru bani e că demonstrează cât de jos e țara din punct de vedere economico-educațional. Dacă entitatea asta numită România nu-ți oferă suficiente modele și resurse poți lua în considerare să-ți bagi și tocul de la pantofi în aparatul reproducător pentru o sumă care ar face un profesor să se dea cu capul de tablă.

  • Unele o fac pentru validare – nu se consideră îndeajuns de sexy

Și asta ține de educația sexuală și emoțională pe care n-o primim nici acasă, nici la școală, nici… Nicăieri. Suntem o societate împărțită în „Frumoși de li se blochează Instagramul de followeri” și „Ăia care spun că frumusețea e în interior pentru că-s urâți”.

  • Nu se simt împlinite profesional – eh, și asta acum…

Unii nu se simt împliniți profesional că merg cu metroul două ore pe zi, bat cifre-n Excel 9 ore, aduc milioane profit companiilor pentru care lucrează și mănâncă deasupra tastaturii. Cred că o video-chatistă e măcar puțin mai satisfăcută de faptul că munca ei a avut o finalitate fericită. Câți șefi de corporații ați văzut să ejaculeze cu un raport în brațe și să strige „când văd analiza lui Claudiu îmi vine să mă urc pe pereți de plăcere!”?

  • Nu-ți afectează viața sexuală – credeam că da, dar m-am înșelat

Te gândești că-i ca la prostituate, nu-ți mai arde s-o faci și acasă. Ori ca la vânzătoarele de la Mega, nu-ți mai vine să-l întrebi și acasă dacă vrea punguță. Se pare că la video-chat e mai bine. Probabil te dezinhibează atâta ațâțare, crește stima de sine cu fiecare ml de silicon pus, habar n-am.

Și-s multe altele în acel studiu. Are 5 pagini, lectură ușoară.

Partea nasoală e că e și un mediu destul de abuziv. Și nu că n-ar face angajatorii orice ca să te dezbraci tu liniștită (doar vedem că fac tombole și te ajută să-ți iei apartament ușor – cu excepția ălora care-s niște pești), dar dacă ne luăm după forumurile unde se postează aventurile unor angajate îți cam vine să te retragi la Mânăstirea Agapia. Sub protecția anonimatului unii bărbați sunt cu mult peste serialele de groază de pe Netflix. Cine le răspunde la cerințe are sigur o personalitate „interesantă”.

În încheiere nici nu știu ce să spun.

Nu-i o meserie condamnabilă, dar nu mi-ar plăcea ca fata mea să facă asta. Dar pentru asta sunt responsabil s-o cresc așa cum pot eu mai bine, să-i ofer toată educația de care are nevoie și (mai mult ca orice) încredere. Că dacă moștenește mustața lu` tati nu trebuie să se simtă cea mai hidoasă și să compenseze făcând un facelift total, de parcă-i noul Logan, ori mai rău să-și caute validarea în chiloți de la dubioși de pe net (valabil și pentru Instagram/Facebook, nu doar video-chat).

Nu cred în vrăjeala spusă de studiourile de video-chat (sâc, lucrez în publicitate). Știu cum arată balivernele. Asta cu „desăvârșești arta conversației” e o frecție la dildo de lemn. Arta conversației se rafinează prin lectură și dialog erudit, încercând să găsești sinonime pentru concupiscent nu alte forme de a spune „așa vrei, tati?”.

Cred că e un domeniu periculos (nu că te violează vreunul într-un gang), ci pentru că intri într-un carusel al propriei reinventări fizice și în esență ești o marfă. Cred că orice femeie poate mai mult. Dacă are parte de resurse și educație. Aici să intervină cine are putere și vrea.

Faza e că actrițele de video-chat devin vedete/influenceri. Dreptul lor, bravo lor. Problema e că nu prea mai ai și din tabăra cealaltă, să contrabalanseze. O bibliotecară cool, ceva.

Până una-alta, măcar fetele astea-și plătesc impozitele. Spre deosebire de alea în rochii negre, lungi și cu lănțoiul de gât.

 

Sursă foto: BestStudios.Ro

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.