Viața cu o femeie răcită

Înainte de toate trebuie să stabilim un lucru. Prin „femeie răcită” nu mă refer la una fără suflet, ori „eram prin cimitir și am dat de o femeie răcită. M-am îndrăgostit pe loc!”. Mă refer la o ființă de sex feminin, vie, care dă semne de gripă/răceală.

Am spus să vă aduc asta la cunoștință în contextul în care unul dintre cele mai citite texte de pe acest blog e despre cum se manifestă masculii când din nară le iese primul semn de gripă sau răceală.

Ziua 1.

Femeia spune că se simte puțin „molecuță” și că „parcă” o lovește răceala. Ăsta-i momentul în care orice bărbat grijuliu începe s-o critice. O lovești emoțional la gleznele goale (morții tei dă modă), șalele goale (morții tei dă modă), lipsa fesului (din nou, morții tei dă modă) și cam pe unde a mai fost expunere de epidermă în sezon rece.

Ea o să-ți răspundă că nu-i de la asta, că a avut grijă, dar microbii circulă și poate că n-avea imunitatea la punct fix în momentul fatidic. În mintea ta, din străfundul conștiinței, răsună un cor de mame care strigă „Cătină! CĂTINĂ! CĂĂĂTINĂĂĂ!”.

Ziua 2.

Femeia se trezește cu semne clare de răceală. Mucozități nazale în cantități evidente. Își șterge nasul cu jumătate de pădure amazoniană. Borbește înbundat și be nas, dar o ține langa că-i bine. Își face un Coldrex/Fervex/Pastilex și refuză tratamentul bărbătesc: fes, ciorapi, halat, căciulă (peste fes), pijama groasă.

Stă sub ceva „pufi” și citește până adoarme.

Ziua 3.

O dor părți ale corpului, dar nu se plânge. Ființă ciudată. Nu dă semne de moarte, precum se întâmplă când răcește partenerul.

Probabil că femeile au o rezistență istorică la răceală. Antropologic se explică: stăteau în peșteră să-și aștepte vânătorii cu fleica de mamut. În peșteră era umezeală, curent (te trăgea de pe atunci), frig. Probabil că se răcea des, dar ele știau să facă față. Venea prostu` acasă, transpirat de la vânătoare, și-l lua gripa.

Pentru a-și demonstra ambiția se duce la muncă, indiferent de intemperii. Ca bărbat nu-ți rămâne decât s-o declari nebună și s-o admiri cum se jertfește cu pastilele-n geantă pe altarul PIB-ului.

Ziua 4.

Semnele vitale încep să fie mai bune. Temperatura se apropie de normal, straturile de pufoșenii din jurul ei se subțiază. Cu o seară în urmă a transpirat, dar a fost silențioasă când și-a schimbat pijamaua, n-a trezit jumătate de bloc precum… știm noi cine.

Ziua 5.

Arată și se simte bine. E aproape 100% refăcută. Se simte atât de bine încât abia așteaptă să iasă din casă. În noua ei gecuță din imitație de geacă călduroasă (cacofonie foarte intenționată).

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.