Toate femeile sunt la fel. De diferite

Din capul locului trebuie să afirmăm, cu toții în cor, că toate femeile-s diferite. Originale, unice și diferite între ele. N-aveți în comun decât gustul pentru frumos, și dacă vă place cumva urâtul e pentru că ăla-i „frumosul” vostru, deci tot frumos.

Un aspect interesant al spectrului feminin este că niciodată nu e mulțumit de greaua moștenire.

Fiecare relație, cândva pe drum, se va lăsa cu un sincer și îndurerat „vai de mine, cu ce femei ai umblat până acum?”.

Femeile au impresia că precursoarea/precursoarele sunt un fel de gimnaziu-liceu-facultate pentru bărbat. Că trecând prin una sau mai multe relații până la ea, bărbatul s-a licențiat într-ale femeilor și vine-n nouă rânduire cu materia învățată.

Din păcate (pentru toată lumea), înzestrate cu această unicitate înnăscută orice femeie este o nouă „școală a vieții” pentru bărbatul care a intrat pe loc (la buget sau cu plată, nu mai contează).

Din punctul lui de vedere, femeile-s toate ca niște școli/facultăți, dar toate cu o altă curriculă.

La toate. În toate aceste instituții intri prin aceleași locuri (sau nu…), dar materia diferă. La una înveți că Pământul e rotund, la alta că-i plat. Una-ți spune că dragostea trece prin stomac, alta că trece prin Dorobanți.

Să pleci dintr-una în alta e foarte dificil. Transferul e uneori dureros. Repeți ani și de acolo senzația că „ai pierdut” ani. Apoi te prezinți în fața unei noi directoare care-ți spune cu emfază „pfff… cine te-a învățat prostiile astea? Doamne! Prin ce școli ai umblat?”. 

Și uite așa trebuie să uiți tot ce ai învățat și să memorezi că mâna se pune altfel, unghiile se taie altundeva, alte culori te avantajează…

Așa te găsește o oarecare vârstă, cu capul împuiat de materii, zeci de facultăți începute, materii memorate aiurea, cursuri abramburite.

Cei mai mulți se așează la una. Și bună, zic ei. Și învață toată viața, încercând s-o termine. Dar e greu pentru că școala asta e mereu într-un proces de schimbare. Te trezești constant că materia din primul semestru nu se mai potrivește cu cea din al II-lea. Ca să nu mai spun de situații tragice când la examen te întreabă din ce nu ți-a predat. Precum lecția „ce simți în suflet?”.

Ce voiam să spun e că, dacă se poate, noi bărbații am aprecia teribil dacă toate aceste instituții ale învățământului ar ajunge la un compromis. Fie el și că materia-i diferită peste tot și nu-i mereu vina noastră că „n-am învățat nimic” între timp.

Știm niște chestii universal valabile, despre râgâit și alte evacuări. Dar cine știe la ce seminarii ajungi și-ți dă una peste cap și lecțiile astea „elementare”. E lumea plină de școli ciudate…

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *