S-a umplut țara de șobolani. În ultima perioadă n-a mai existat ieșire TV din partea liderului PSD în care să nu spună despre cei care nu-s de acord cu el că sunt niște șobolani. Să nu ne mirăm când o să auzim același discurs și la alți membrii PSD.
Repetiția e mama învățăturii.
Plebea trebuie să audă îndeajuns de des cuvinte precum „șobolani”, „Soros”, „statul paralel” ș.a.m.d..
Cine-s șobolanii? Toți. Toți ceilalți. Cine nu-i cu PSD e automat șobolan. Folosind cuvântul „șobolani” Dragnea își plasează opoziția sub talpă. O bagă-n beci, acolo unde probabil ar vrea să facă și puțină reeducare. Are potențial de lider extremist. După Huși și Scornicești următorul lider regretabil ar putea ateriza de la Gratia, Teleorman.
Ce fac șobolanii? Șobolanii pun întrebări incomode, arată cu degetul, zgârmă-n mizerie și aruncă vorbe grele. Șobolanii deranjează și dezechilibrează minunatul echilibru românesc. Șobolanii poartă parazitul transparenței.
De partea cealaltă, în tabăra lui Dragnea, avem lebede. Unicorni. Păsări Paradis și căței pufoși.
Lebede grațioase care se împreunează tandru în marea de lacrimi de sărăcie. Unicorni pe care nu-i vede nimeni, ființe mitologice ascunse după semnăturile unor interpuși. Păsări Paradis, ființe superbe, reparate, reșapate, plăcute ochiului. Și căței pufoși, jucării cu picioare, animăluțe lipsite de rațiune, dar incredibil de jucăuși.
Șobolanii atentează la siguranța acestor animale picate din Rai, eliberate din Grădina Maicii Domnului. Șobolanii nu pot sta printre toate aceste animale superbe. Șobolanii trebuie să plece. Unii pleacă. Alții mor învârtind rotița.
