Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Români anti-România, taxele și Cezar Ionașcu

România nu e o țară unică în cuget și smintiri. E așa și pe dincolo, dar nu s-au inventat prostia, răutatea și neghiobia în bucata asta de lume, cum superior mai vociferează cei prinși în perpetua coadă pe DN1, blocați în trafic, ori martori la o nesimțire. „Doar în România… la noi ca la nimeni…”.

România are totuși o chestie simpatică (nu neapărat unică, dar cu o oarecare specificitate). Românii au o stare de conflict cu propriul stat. Românii se bat cu România. Românul e uneori ca-n bancul ăla cu regele care vine să facă sex cu soția țăranului, pleacă și țăranul se laudă că regele s-a zdrelit în genunchi violându-i soția în casa sărăcăcioasă. Mai întâlnim obiceiul ăsta la greci, bulgari și estimez că și-n multe alte țări din regiune. De ce preponderent aici? De ce crezi?

Cum se manifestă această luptă?

O vezi peste tot. De la cum se comportă românii cu spațiul comun până la faptul că sunt mereu în căutarea unei șpârle, o țeapă pe care s-o aplice statului. Nu-i un accident că legile în România sunt mereu scrise/date în notă interpretativă. Să nu fie clar, să lase loc de jonglerie socială. Așa e toată lumea fericită. 

Românul are relația asta cu autoritatea statală din străbuni. Nu ne-au învățat comuniștii să săpăm statul, cu toate că din poveștile celor care au trăit în comunism aflăm că era o practică lăudabilă și plină de endorfine să-l furi puțin pe Ceaușescu, luând și un șurub din fabrica unde munceai. Azi un șurub, mâine un picior de scaun…

România e o țară tânără. 

Ăsta e primul lucru pe care trebuie să-l conștientizezi. Când ești tânăr faci greșeli, ești mic, influențabil, bagi în gură tot ce prinzi. Până să existe România, dacă n-ai învățat istorie de la indivizi care-l preaslăvesc pe Vlad Țepeș în tricolor și spun că Mihai Viteazu voia România-n Schengen, regiunea asta a fost o chestie complicată până acum puțin timp. Era așa și pe dincolo, ceva fluid istoric, sub influența unora-altora, cu lideri locali care și-o dădeau la gioale să dețină puterea, în timp ce majoritatea oamenilor erau săraci, simpli, analfabeți și țărani. Singurele lucruri stabile din viața țăranilor erau ritualurile religioase (mixuri creștino-păgâne). Restul, un haos. Erau sate în care unii credeau că domnitor e Bogdan, 100 km mai încolo că-i Radu, alții că încă e Ceaușescu, unii că Iliescu șamd. Cam ce te aștepți când 99% sunt analfabeți, preotul le ține slujba într-o limbă pe care n-o știu și le spune cum să voteze la următoarele alegeri boierești?

Aici e hiba modului în care e predată istoria la școală. Că noi învățăm cursiv despre Mircea, Ștefan, Mihai, Vlad șamd și avem impresia că ăștia au domnit relativ stabil și cursiv, și-au dat mandatele între ei. Nu râdeți, unii rămân cu asta-n cap. Nu știe mai nimeni că au existat și domnii de câteva luni. Joldea vodă a stat pe tronul Moldovei 3 zile. Aia nu-i domnie, e city-break. 

De ce e important să știm istoria asta? 

Pentru că știind ce haos politic a fost pe meleagurile astea ne dăm seama ce relație individ-stat s-a transmis mai departe. Că-i spunem stat/boier/voievod, plebeul (adică din ce ne tragem cei mai mulți dintre noi) n-a avut o relație de iubire cu conducerea o mare parte din istoria regiunii. SF-uri d-astea că „boierul/vodă X ținea cu țăranul” apar și dintr-un PR bun al boierului/vodă X care voia să dea în alții, să-și facă awareness. Nu vă duceți și voi pe orice fentă de influencer istoric. 

Unde mai pui că știm de peste tot cât de cătrănit era țăranul căruia conducerea îi lua totul.

Ajungem în zilele noastre.

Românul e tot certat cu statul. E (și ăsta) un motiv pentru care evoluăm greu spre deloc ca popor. Nu poți face nimic într-o țară în care oamenii-și fentează propriul stat. Nu poți. Degeaba se dau ei patrioți, naționaliști, urăsc străinii cotropitori, corporațiile șamd. Dacă poporeanul caută să te fenteze la întreținere, casa de marcat, piață, în trafic… n-ai cu cine. E un cerc vicios de neîncredere socială – invidie – „dacă nu-l păcălesc eu o să mă păcălească el”. Nu pot face afaceri într-o țară în care stau cu morcovul că mă țepuiește, n-am încredere să construiesc, nu are rost să fac lucruri de calitate. Dau tunul și am plecat, doar n-o să fiu prost „să mă traducă altul”?

Și cum politicienii sunt oglinda fidelă a poporului, ăștia au definitivat neîncrederea în stat. Așa că se amplifică lupta prin care căutăm (colectiv) să fentăm taxe, impozite, legi. 

Și aici intervine Cezar „Jim Jones” Ionașcu și ale lui lecții de 350 de lei despre cum să ajungi bărbat, bogat și de succes. Așa cum au documentat și cei de la PressOne, Ionașcu te învață (printre altele) și cum să fentezi statul. Efectiv să-ți țepuiești propria țară. Bine, discursul e psihotronic, tu de fapt ești încurajat să-i țepuiești pe ăia care ți-au furat țara, dar asta e o logică imbecilă pentru că dacă Mihăiță îți fură mașinuța preferată tu nu te duci la el acasă să-i furi roboțelul, ci îți recuperezi mașinuța. Dar Ionașcu n-a avut jucării când era mic și d-aia se joacă cu mintea incelilor-creștini.

Ce e de făcut? 

Habar n-am… sincer, nu știu. Așa, la prima vedere, ce face Ionașcu pare atentat la economia țării. Pare că-și construiește o grupare para-cucu de bărbați și femei care să trăiască pe degeaba, țepuind statul și băncile, timp în care trăiesc într-o virtute creștin-ortodoxă doar de ei înțeleasă. Asta pățești când îl citești pe Iisus după ce te-ai jucat cu cădelnița pe modelul David Carradine. 

Dacă Ionașcu și adepții lui (care la ora asta probabil au 2-3 restanțe la întreținere) nu sunt un pericol pentru statalitate și economie cred că e ok să-i lăsăm de izbeliște, eventual le facem un DisneyLand (pe banii noștri) în care să-și dea delir psiho-mistic-medieval și să trăiască până la adânci datorii. 

Mie mi se par periculoși ionașcii că eu mai am o singură liniuță din încrederea că s-ar putea face ceva în țara asta și o văd cum pâlpâie muribund știind că unul îmi învață consătenii cum să mă fure. Îmi spun că decât să investesc banii în stat și dezvoltarea lui mai bine transfer totul într-o țară mai sănătoasă la cap.

Așa cum grecii încing un sirtaki cu fiecare faliment, mă aștept ca și Ionașcu și prietenii lui să se-ntâlnească la vreo poartă intergalactică din Bucegi și să tragă o horă neaoșă, eliberatoare și moca. 

3 răspunsuri

  1. In 2024 anul candidaților, poate intră și
    Cezar Ionașcu cu ceva % de la sate 🤣🤣🤣

    P. S. – Tu quoque, Brute ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.