Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Huidu și justițiarii lui

 

Cuvânt înainte: textul ăsta nu-i pentru și despre Șerban Huidu. Îmi e cvasi-indiferent ca om (nu-l cunosc, nu pretind asta), îl apreciez pentru ce a făcut în prima parte a carierei și am mai scris despre el/Cronica Cârcotașilor și aici.

Textul ăsta-i despre justițiarii lui, românii ăia care știu și fotbal și politică și psihologie și pe mă-sa să-i pieptăne.

Acum 7 ani eram la masa de familie când la știri a apărut breaking news că Huidu a făcut accident pe Valea Prahovei și că au murit trei oameni. Imediat au început dezbaterile. Eu m-am aprins imediat, că eram mic, coleric și eram cu câteva zeci de cărți mai prost ca acum.

Am început să zic că nu-i normal să omori oameni pe șosele și să nu faci pușcărie. Tata, om rațional și șofer profesionist cu zeci de ani de experiență mi-a zis o chestie pe care trebuie s-o conștientizăm cu toții: „nimeni nu se urcă la volan cu intenția de a omorâ”. Aș adăuga o excepție: Eugen Grigore.

Anii au trecut, Huidu și-a văzut de viață, a plătit, s-a căit, probabil a suferit psiho-emoțional cum nu ne putem imagina. Nu putem înțelege prin ce a trecut din moment ce n-am experimentat ceva similar.

Huidu a enervat enorm când s-a întors în televiziune.

A părut că sfidează românii care, principiali cum îi știm, îl voiau în pușcărie. „Cum? A omorât oameni și acum își continuă cariera! HUO!”. Dacă a fost o mișcare bună/rea doar timpul și rating-urile o pot demonstra.

Personal cred că emisiunea de la Prima și-a trăit traiul – și-a mâncat mălaiul până să facă Huidu accidentul. Trebuia s-o închidă în glorie, înainte să nu mai fie amuzantă și să plece Găinușă, încercând fix-pix pe altundeva.

Dar astea-s păreri de telespectator.

Revenind la justițiari.

Dacă de vreo aproape 3 luni nu mai am Facebook stau și eu pe unde pot în social-media. Așa am ajuns pe Linkedin. O platformă socială mai serioasă unde se fac prietenii în funcție de job, nu se postează selfie-uri, poze cu pisici, mizerii.

Se face că-l am pe Huidu la prieteni aici. Și omul a postat că reîncepe Cronica. Mna, treaba lui, locul lui de muncă. Mai jos aveți o serie de reacții:

 

Acum, nu-s eu cel mai citit om, dar sunt îndeajuns de deștept să-mi dau seama că nu le știu pe toate. Și că nu trebuie să condamn un om pentru ceva ce nu înțeleg cu desăvârșire.

Dar am o teorie care poate explica ipocrizia acestor călăi de internet:

Cred că plebea e frustrată. Într-o proporție covârșitoare. Neajunsurile îi fac pe mulți să urască lăuntric pe oricine ajunge în tabăra celor care au. D-aia se bucură mulți ca niște cretini când o vedetă face o nasoală/pățește ceva: „lasă, să vadă și el ce greu e!”. Doar că aici intervine ipocrizia. Huidu nu e și n-a fost niciodată de neatins. Nu este level politician. Dacă un politician omora trei oameni pe Valea Prahovei am vaga senzație că nu primea aceeași felație karmică. De ce? Pentru că-i autoritate, putere. E de „neatins”. Plebeanul conștientizează asta, îl urăște, îl disprețuiește, dar se resemnează repede.

Huidu e într-o zonă gri. El era cineva, dar n-avea atâta spate. Huidu n-a făcut doar un accident mortal. Huidu n-a omorât doar trei oameni. Pentru frustrații pe justiția din România Huidu a devenit simbolul șofatului prost, criminal, iresponsabil. El este omul perfect: și vedetă și pasibil de pedeapsă.

De ce cred asta? Dacă era vreun anonim în locul vedetei TV nu se mai inflama nimeni. Anonimii nu contează. Anonimii pot omorâ și 50 de oameni într-un accident. Sunt anonimi. În fiecare zi mor oameni pe șosele din vina altor români. Pe ăia nu-i mai urmărește nimeni să vadă dacă și-au refăcut viețile.

Dar asta e o teorie care poate explica (sau nu) o reacție socială.

Cert e că tata avea dreptate (și el n-a citit psihologie): Huidu nu s-a urcat la volan să omoare. E o crimă să dai și o lege care condamnă zeci-sute-mii de oameni la sărăcie, dar ești prea prost și mic să faci pe justițiarul și cu ăia.

În concluzie, hai să mai citim și apoi să judecăm crime.

Mai bine comentăm niște ținute de Oscar, pare mai ușor.

P.S. – ieri am făcut un duș de 60 de minute. Cu asta cred că am pus umărul la moartea a zeci de săraci. Și uite, azi sfidez lumea făcând ce-mi place. Sunt un om oribil?

Un răspuns

  1. Eu cred ca subiectul asta trebuie privit din cu totul alta perspectiva. Cat timp a fost Huidu cu Cronica Carcotasilor a pozat intr-un lup moralizator care le stie pe toate mai bine si le face mai bine decat oricine. Apoi a omorat trei oameni si a cam scapat basma curata desi vina a fost cat se poate de clara. Nu are rost sa discutam contextul, dar putem concluziona ca pedeapsa primita a fost discutabila pentru ca oricare dintre noi facea un minim de parnaie intr-un astfel de context.
    Si tocmai asta e problema societatii per ansamblu. Au avut un model, modelul respectiv a deceptionat la modul flagrant atunci cand a comis-o rau de tot si a mai deceptionat si ulterior cand a refuzat sa-si asume in vreun fel si s-a intors pe sticla si pe blog ca sa fie in continuare un model desi societatea per ansamblu il refuza.
    Nici mie nu mi s-a parut OK atunci cand inainte sa faca accidentul nu rata nicio ocazie ca sa atace justitia, iar dupa ce a facut accidentul a cerut clementa din partea justitiei si cand a primit-o s-a apucat si a sustinut idei contrare cu cele emise in spatiul public anterior accidentului. Asta e dovada clara, cel putin pentru mine, ca omul este duplicitar si ca imaginea pe care si-a cladit-o anterior era falsa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.