Familia tradițională: soț + soție + Marica

De câteva ore internetul a explodat în glume și discuții despre cum a fost prins Marica făcând pressing la femeia altuia. Povestea e îmbârligată și nu face subiectul acestui text. N-am ajuns să bat apa-n piuă despre amorurile unui fotbalist, despre cum încornoratul l-a prins în hotel cu soția lui și multe altele.

Dar partea cu familia tradițională?

Interesant e că Marica, în buza referendumului pentru „familia tradițională” (dacă vă mai amintiți smintenia de acum ceva timp), se bătea cu pumnul în piept că poporul trebuie să-și apere tradiția ancestrală. Să fie doar om cu femeia lui, cum s-ar spune.

Bine, Marica pare un om deranjat spiritual doar dacă-i vedem ultima postare de Facebook, post-prins la înșelat, text în care vorbește despre „trădare”, cum și-a dorit din suflet să joace pentru națională, „sângele strămoșilor” și alte aberații patriotarde. Probabil vrea ca oamenii să uite că marchează prin hoteluri la femeile altora și să-l țină minte ca un Vadim al balonului. Posibil să-i iasă. E tânăr, are tot viitorul delirului național în față.

Amantlâcul ăsta mai discutat ca situația geopolitică s-a petrecut între niște personaje de carte cu morală: Marica, apărătorul familiei tradiționale, și o femeie care pe conturile de Facebook/Instagram (pe care am înțeles că le-a închis) era „proud” mămică și soție. Atâta „proud” n-am văzut nici la paradele celor care atentau la structura familiei clasice.

Bine, poate până la urmă-s suflete pereche și s-au găsit.

Povestea asta mi-a amintit de Nicky Crane, neo-nazistul homosexual emblematic al Marii Britanii. Personaj de film.

Marica e mic copil pe lângă Nicky Crane (așa cum e și pentru lumea fotbalului. Hai să fim sinceri, un atacant cu 51 de goluri în 264 de meciuri e „fenomen” doar la noi unde toți gelații sunt „Messi”, „Mbappe” și „Iau-50-de-milioane-pe-el”).

Dacă ne reamintim de personajele care au urlat cu biblia-n mână în preajma referendumul pentru familia tradițională o să vedem că și alții se scaldă-n ipocrizie, dar pe cei mai mulți presa n-a reușit să-i descoasă și să le scoată gunoiul de sub covor.

Eu îmi amintesc constant de unul dintre „arhanghelii creștinătății”, în fața căruia Marica e un înger.

Printre noi, dar mai ales în urechile noastre, stă la loc de cinste un sinistru care-și bate copilul în ultimul hal și pe care-l ostracizează doar pentru că e special. Asta se întâmplă în intimidate, la exterior fiind un bisericos care plânge cot la cot cu icoana lui Arsenie Boca pentru suferința poporului și a familiei.