În vreo două-trei luni mă pregătesc să trag linie după patru ani de stand up și pentru că tot vine finalul de an m-am gândit să mai adaug un capitol la textele cu și despre experiența mea din postura de comediant. Acesta este cu și despre public.
În primul rând încerc să mă conving după fiecare show nereușit că nu este vina publicului.
Cu o singură excepție, despre care o să zic mai jos, în general cred că-i vina comediantului când nu iese. Dacă te încăpățânezi să vorbești vulgar unui public decent, ori să faci glume istorice în fața unor oameni care știu că Mihai Viteazu’ a fost mijlocaș la Steaua, e în totalitate vina ta. Dacă ai acumulat îndeajuns de multă experiență și material e destul de logic și normal să te repliezi după primele 5 minute de show în funcție de cum simți publicul. Evident că nu-ți cere nimeni să scoți porcul/Cărtărescu din tine, dar nici nu-ți recomand să-l iei în brațe pe “ei sunt proști, lasă că le arăt eu acum ce înseamnă comedie. O să educ acest public!”.
În ce condiții nu e vina ta?
Dacă-i locația nepotrivită și publicul neatent. Dacă faci stand up pe culoarul unui mall și trec sute de oameni pe lângă tine în timp ce te chinui să prinzi atenția câtorva care stau mirați în fața scenei… nu te mira că n-o să râdă nimeni. Și la fel și-n cazul în care faci într-un pub/club/bar, dar patronul nu vrea să-nchidă televizoarele pentru că “unii au venit pentru meci”. Să-ți fie clar: mulți se vor uita la meci și dacă se-ntâmplă ceva pe terenul de fotbal o să auzi și tu. Altfel, dacă toți ochii sunt pe tine și nu-ți iese poți să-ți spui că-i cel mult “nepotrivire de caracter”.
Acum, partea cu adevărat importantă pentru spectatori și sincerele mele recomandări:
- Fă rezervare – dacă ai hotărât cu prietenii că mergi la stand up e cel mai bine să faceți o rezervare. Și n-o spun pentru că “altfel n-o să mai prinzi loc”, ci pentru că fără rezervări nu se țin show-urile. De obicei, dacă mai sunt 2-3 ore și nu s-au făcut îndeajuns de multe rezervări evenimentul se anulează/amână. Așa ajungeți în fața clubului și vedeți că nu se mai întâmplă nimic. “Da, dar eu am zis că vin… am dat și attend pe Facebook”. Lasă că și la proteste dăm attend milioane…
- Liniște – sau cel puțin decență. Dacă la bere cu prietenii ești măscăriciul grupului află că la stand up e unul plătit să se facă de râs. Și nu vrei un comediant cu experiență și frustrări să te facă să te simți ultimul om. Ce o să-i faci? Îl ameninți? Îl bați? Tot tu pici de prost. Dacă n-ai o replică bună să-l pui jos din vorbe nu te da în stambă. Dacă e unul dintre comedianții decenți care nu vrea să te facă să te simți prostul satului ai noroc, dar sunt mulți care-și vor face show-ul pe spatele prostiei tale. Așa că ai grijă ce spui pentru că nu mai ești la școală unde profa te pedepsea. Aici te face de rahat. Toate astea cu o singură excepție: dacă dai o replica bună și amuzantă.
- Studiază piața – e netul plin de comedianți. Nu mai poți spune că nu știai la ce vii. 99% dintre comedianți au pagini de Facebook, canale Youtube, etc. În 5 minute te documentezi și-ți dai seama dacă merită sau nu 10-15-20 de lei. Nu-ți pierde timpul și banii, ca mai apoi în timpul show-ului să te enervezi și să deranjezi publicul.
- Feedback – încurajez oamenii să spună dacă le-a plăcut sau nu. Live sau pe Facebook. Important e să știi că n-ai fost o frunză-n vânt. Evident, tot ce e de bine sună bine. Și de rău e de bine. Când nu compari: “a fost X-ulescu înainte și a fost mai bun”. Că nici de la prietena ta nu vrei să auzi replica asta. Ține de gusturi, stiluri, chimie. Ce mai, o relație.
Acestea fiind zise, a fost o plăcere să râdem în 2015. Ne hăhăim în 2016.
