Prima zi de școală, ultima lecție de nesimțire părintească

A-nceput școala. Din nou. Prilej de isterie rutieră.

E prima zi de școală a copilului tău și te pregătești să-l duci în mediul din care te aștepți să iasă avocat, medic, inginer, să fie cult în cap, să-ți ridice nivelul familiei, să te facă mândru, să-ți confirme bagajul genetic. Sprijinul tău la bătrânețe.

Pui atâta presiune pe rezultatul unui sex fără prezervativ.

De astăzi pui în cui cei 7 ani de acasă. Gata, te speli pe mâini. Tu ai făcut tot ce ai putut și cât te-a dus capul. Să repare Școala „nevinovatele” tale greșeli de educație, faptul că-n casa ta se urlă ca la balamuc, se consumă vicioase cu scuza „doar oamenii mari au voie”, se dă liber la toate măscările audio-televizate și nu se pun limite, ori se pun prea multe.

Să le rezolve Școala pe toate, că d-aia-s plătiți profesorii din banii tăi. Să-ți reconstruiască plodul din cioburile tale.

Până la școală îi dai copilului tău o ultimă lecție.

L-ai îmbrăcat frumos, l-ai echipat cu cele mai depersonalizate accesorii, l-ai uniformizat mai mult decât impune instituția de învățământ, ai cumpărat un buchet de lamium purpureum la supra-supra-supra-preț, dar „așa se face” și ați plecat la drum spre școală.

De la volan îi faci o ultimă demonstrație de om mare, chestie pe care programa școlară (încă) n-o poate repara. Că nu se predau lecții de conduită la volan.

Ți-ai claxonat isteric drumul spre școală, te-ai băgat, te-ai enervat, ai gesticulat și tot tacâmul.

La școală parchezi cât mai aproape de poarta instituției de la care ai pretenția să-ți civilizeze poama. O lași „5 minute” pe avarii vreo 2 ore până-ți vezi copilul prin ecranul telefonului, filmând totul ca să pui pe Instagram/Facebook și să le trimiți pe WhatsApp rudelor care n-au chef să-ți vadă mucosul într-un lung-metraj plictisitor.

Mașina ta blochează două benzi, un tramvai și mai mulți pietoni.

Dar ești grăbit. Și copilul tău trebuie să învețe că graba ta e mai importantă ca a altora. Asta-i lecția ta. Să-l învețe profesorii cum e cu empatia și bunul simț. E treaba lor.

Tu ți-ai făcut treaba. L-ai făcut, l-ai crescut, l-ai hrănit. Proasta aia de la catedră ce păzește?

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.