Povestea Sfântului Gheorghe

Dragi cititori (religioși și nu numai),

Pentru că mulți dintre voi ați avut astăzi imboldul creștinesc de a mă ura de nume, m-am hotărât să vă spun povestea celui care astăzi este preaslăvit în călindarul BOR.

Nu se știe când s-a născut Gheorghe. Creștinii cred că s-a născut în Cappadocia și că provenea dintr-o familie creștină. Cam atât. Ce-ți trebuie mai mult? Cum intri în Cappadocia, prima casă pe stânga, după Lidl.

Despre tinerețea lui Gheorghe nu știm nimic. Mai mult ca sigur a fost băiat cumine.

Nici despre liceu. N-avem de unde să știm dacă pufăia în spatele școlii cu golanii.

Aflăm apoi că s-a înrolat în armată (un fel de job la McDonald`s al vremurilor) și că s-a dovedit iscusit în mânuirea armelor.

În anul 303 împăratul roman Dioclețian, sub conducerea sub care se războia creștinul Gheorghe, a dat un decret împotriva creștinilor. Lui Dioclețian nu-i plăceau oamenii care se închinau la alte legende. O chestie de gusturi.

Gheorghe a zis că el e creștin și i se fâlfâie de decretul ăla.

Dioclețian a zis că nu înghite aroganțe d-astea. El era și mai conservator, voia ca poporul să slujească cultele vechi, din bătrâni. Îl enerva să vadă tineri care se închină la Dumnezeu, renunțând la învechitele zeități. „Tineretul din ziua de azi… niște destrăbălați monoteiști care au uitat de Jupiter”, a declarat Dioclețian cu ocazia unui banchet.

Cum Gheorghe era tare-n gură, ca orice creștin al vremurilor, a avut de suferit. L-au întemnițat romanii și au început să-l tortureze. Voiau să scoată creștinismul din el cu bătaia. Cum vor creștinii să scoată homosexualitatea din oameni în 2018. Ce să-i faci, pe vremea aia Dioclețian nu avea o armată de babe care să te facă să te simți ultimul om când ieși în societate și nici Noua Dreaptă, să te bată și să te umilească din când în când.

Într-un final, văzând că-i încăpățânat și nu se vindecă de creștinism, Dioclețian a ordonat să-i fie tăiat capul… impulsiv…

Ce nu știa Dioclețian e că Gheorghe (deja mort și evoluat la nivel de Sfânt) a omorât un balaur/crocodil/reptilă mai mare cu ceva timp în urmă.

Pe lângă orașul Silene era un izvor. Simțind miros de hidratare, o reptilă s-a așezat prin zonă. Cum oamenii din cetate erau analfabeți și proști de le puțeau axilele precum un microbuz sătesc din Vaslui, au zis că-i balaur. Și ce au făcut ei cu balaurul? Au început să-l hrănească de frică să nu-i mănânce.

Așa că din când în când îi mai dădeau câte o oaie. Și o fată de țăran. Pentru o dietă diversificată. Fetele erau sacrificate prin tragere la sorți. Și-ntr-o zi a picat la sacrificiu prințesa cetății (semn că pe vremea aia Loteria Balaurului era corectă, nu ca 6/49).

Fix când s-o dea pe prințesă la balaur a apărut Gheorghe. A arătat crucea reptilei și aceasta, ca orice altă ființă care nu înțelege cultele, a zis „mai bine plec d-aici, că ăsta dă cu bățul ăla ciudat în mine și mor. Proștii ăștia din cetate nu s-au gândit să mă lovească, mi-au dat doar de mâncare”.

Și Gheorghe a devenit vedetă în Silene și mare „ucigător” de balauri.

Acestea fiind zise, la mulți nume.

Și dacă-l aveți pe Dumnezeu în voi sper că-i cu voia voastră.

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.