N-ai murit degeaba. Ești erou

Un show-aviatic din Călărași s-a terminat tragic. Un pilot a murit după ce avionul pe care-l manevra (un MIG21 Lancer) s-a… aici urmează să spună anchetatorii dacă a fost eroare umană, dacă avionul a avut o defecțiune, ori era Mercur retrograd.

Între timp pilotul a devenit erou. E erou pentru că a făcut astfel încât avionul să nu se oprească în cei 3.000 de spectatori. Cel puțin așa zice presa. Încă n-am citit o părere oficială, dar cred că un profesionist e în stare să facă orice pentru a proteja civili.

Ce pare că se-ntâmplă acum am înțeles că se numește Sindromul „Omul nostru n-a murit în zadar”.

Dacă mori degeaba, cum s-a întâmplat cu pilotul de ieri, oamenii au tendința să-i ofere o anumită aură/poveste ca să estompeze stupiditatea decesului. E un mecanism prin care vrem să oferim sens unor întâmplări triste, stupide, dar oarecum înălțătoare.

Dacă mori pe șoselele patriei nu ești erou. Dacă mori la coadă la Mega nu ești erou. Ai nevoie de o doză de panaș ca să atingi nivelul de erou. Dacă ești militar și te împiedici la parada de 1 Decembrie, cazi cu capul de asfalt și mori, ești erou. Vor căuta jurnaliștii și oficialii să justifice faptul că n-ai căzut din neatenție, ci pentru că erai obosit pentru că două luni de zile n-ai dormit de emoția momentului. Momentul te face erou.

Show-aviatic? Sună important. Cu avioane de luptă? N-ai cum să nu ieși erou din toată povestea asta.

Dar totul e în zadar. Bărbatul care a lăsat doi copii fără tată n-a murit pentru vreo cauză înălțătoare, n-a făcut un sacrificiu încercând să doboare avioane inamice. A murit la 6 km de autostrada plină cu oameni care se grăbesc la plajă. A murit pentru pasiunea lui și plăcerea de a distra 3.000 de oameni care s-au adunat într-un câmp pentru a se uita la cer crezând că înțeleg ceva din punctul care străbate văzduhul cu viteză.

E posibil să crezi că eu spun că moartea pilotului nu e importantă, ba chiar că el a fost prost. Te rog să nu crezi asta. N-am zis asta. Tot ce am vrut să subliniez e că săracul om a căpătat statutul de erou post-mortem pentru nimic. Statul nu-și poate asuma faptul că un pilot a murit total penibil, pilotând un avion (vechi?) la un show aviatic.

Până la urmă care-i scopul acestor show-uri? Să crească încrederea populației în armată? Wow! Le-a ieșit! Sunt cu moralul la trei metri sub pământ. Și nu-i singurul lucru la trei metri sub pământ…

Să vezi acum chin pe Stat: pe cine dăm vina? Pe pilot? Nu putem, e erou. Pe avioane că-s vechi? Nu putem, demoralizăm populația.

Hai să reflectăm în această frumoasă zi la toate decesele în zadar și să încercăm să vedem de câte ori s-a scuzat societatea/statul ca fiind sacrificii. Oare câți „eroi” au murit degeaba, pentru nimeni și nimic?

Și nu mai aruncați cu „erou” așa aiurea. Nu vă gândiți la cei doi copii ai pilotului? Ei vor crește cu povestea unui tată erou. „Tatăl tău e erou?”. „Da, s-a prăbușit cu avionul militar. La un show aviatic. Pe timp de pace”.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.