#MeToo și atât

S-a cam dus cu #MeToo-ul, nu? În termeni moderni am putea spune că s-a fâsâit toată mișcarea. Dacă în curând n-o să apară vreo (altă) vedetă care să-și spună povestea tristă, #MeToo-ul o să devină o chestie la fel de învechită precum muzica românească din anii 1990. O să ne amintim de ea la petreceri, după câteva pahare.

Să nu mă înțelegeți greșit, #MeToo a fost o chestie foarte bună. Și are mult potențial. Dar n-ai cu cine… homo sapiens…

Bine, au fost și câteva exagerări, dar așa-i când dai frâu liber tuturor frustrărilor (și frustratelor).

Partea cu adevărat tristă la #MeToo e că s-a oprit, în mare, la niște spovedanii de social-media. Curajul vedetelor de a-și spune durerea în presă a stârnit un val (mai mic sau mai mare) de declarații în online. A curs cu istorioare nasoale despre cum femei din toate colțurile lumii au fost nevoie să înghită tot felul de mizerii. Unele la propriu.

Din păcate legea este încă așa cum o știm: anti-victimă (mai ales în România). Atâta #MeToo și în continuare poți să trăiești foarte liniștit dacă-ți bați femeia ca pe sacul de box.

Iar n-au schimbat lumea #-urile… ce dezamăgire… nu mă așteptam…

Ascultam acum puțin timp o discuție pe Youtube despre #MeToo și mi s-a părut extraordinar de interesant faptul că trăim în epoca în care a avut loc (poate) cea mai amplă mișcare împotriva discriminării femeilor, dar suntem contemporani cu cea mai vastă și variată obiectificare feminină.

Social-media, dacă n-am fost îndeajuns de clar.

#MeToo-ismul a rămas blocat în poveștile nasoale, uitând să adreseze un mesaj pertinent surorilor care stimulează creierul gorilian din bărbați. Știu, știu, „bărbații să se emancipeze” și alte bălării flower-power din partea feministelor… „Cum de în 2019 bărbații încă nu se pot abține?”. Cum de poți pune întrebări atât de proaste în 2019? Cum de poți avea atâtea pretenții? Vrei să jucăm jocul ăsta? Cum de femeile nu pot înțelege că sunt manipulate de industria fashion? Ha!

Instagram e plin de domnișoare care au descoperit (cu tot feminismul unora dintre ele) că sânul vinde. Curul rupe traficul. Carnea atrage. Sexualizarea te face influencer și te umple de bani. Auto-obiectificarea e calea spre o viață materială luxoasă. În aceste condiții, care sunt așteptările #MeToo-istelor de azi pentru următoarea generație?

Pot prezice un viitor relativ simetric.

Doar că peste câțiva ani o despuiată de Instagram o să și-o fure de la un creier surexcitat de ea (și cele similare). Atunci mișcarea #MeToo2 o să rezolve 0,1% din probleme în timp ce femeile vor realiza că-și pot face holograme ațîțătoare prin care să-și umple conturile.

Ce încerc să spun e că-i greu să convingi unii bărbați să nu fie porci când nu ești în stare să-ți faci surorile de cromozomi să înțeleagă că auto-obiectificarea nu-i soluția către o viață fericită. Sau poate e. E? Merită? Am vaga impresie că da…

Dar mna, așteptări nerealiste puteți avea în continuare. Sunteți la un # distanță de ele.

Tu ce zici?

dă cu părerea...

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.