Capitolul 2. Eminem – Till I colaps
Zbârnâie calculatorul lăsat deschis.
Sorin tresare de pe saltea și tușește violent. Scrumul țigării pe care o ținea în gură îi cade în gură și-l irită. Aproape-și scuipă plămânii. E roșu la față, nervos și pipăie podeaua după găleata cu apă pe care o ține lângă „pat”.
Bagă capul în căldarea cu apă și se adapă ca un animal însetat. Aproape că se spală pe cap în rezerva lui cu apă. Știe că trebuie să meargă mult până la cișmeaua ascunsă, dar nu-i pasă. De fapt, îi pasă, dar n-are de ales. Apa e deja murdară.
Se șterge pe față cu un tricou și se îndreaptă spre calculator. Nu s-a oprit din sunat. E Skype-ul, conectat automat când deschizi orice device. Se așează confortabil pe scaun și apasă pe butonul verde:
- Da mamă…, răspunde puțin iritat.
- Ce faci puiule?, îi răspunde doamna Filipescu, afectată și panicoasă precum orice altă mamă care și-a castrat fiul cu prea multă atenție și acum simte că l-a scăpat din mână.
- Fac bine... Abia m-am trezit. Mă pregătesc să ies după mâncare. Voi cum sunteți?
- Tac-tu e în fața blocului, trăncăne ceva sub mașină. Te-am sunat să văd cum ești. Am văzut că iar ți-a scăzut indicele de încredere…, o spune foarte mămoasă.
- De unde știți?
- Știi că la avizierul blocului se afișează tot, inclusiv indicele rudelor. Ai scăzut la 008, nu?
- ..
- Sorinele, de ce măi mamă?
- Nu mă lua cu d-astea. Un căcat de dronă poștală.
Ecranul se înnegrește brusc și apare mesajul „Căcat – cuvânt neautorizat. Aveți grijă la limbaj!”. Chipul doamnei Filipescu reapare pe ecran.
- Sorin, ce ți-am zis eu de limbaj? Vrei să tragi toată familia la 0?
- ..
- De ce nu-ți bagi mințile în cap? Câți bitcoini mai ai?
- Vreo 200…
- Și ce o să faci când îi termini? Lasă prostiile, vinde coșmelia aia în care te-ai mutat și hai acasă să-ți faci și tu un rost. Știi că din cauza indicelui tău n-am putut să întârziem factura la TV?
- Oricum dau numai prostii la televizor. La ce vă trebuie?
- La ce ne trebuie? Hai că mă și enervezi. Toată lumea are televizor. Noi de ce să n-avem? Ce vrei să facem acasă, să ne uităm pe pereți? Oricum ne-au mai dat doar 5 canale cu filme cam slabe. Tac-tu e fiert de nervi că nu-și poate vedea meciurile.
- Drama vieții lui. Îi trece….
- Când poți să ne faci o vizită?
- Cu 008 n-am voie să mă plimb. Bine, pot să iau Duba, dar dacă mă văd și mă caută de credit o să ne dea amendă.
- Da, ai dreptate. Lasă. Stati acolo și fă ceva să-ți crească și ție creditul. Nici noi n-avem voie să trecem de Ploiești că, mna, n-avem indice de Valea Prahovei. Ți-am zis că ne-au dat voie să mergem la Giurgiu? A zis tac-tu că repară mașina și facem un drum până acolo în weekend, să mai schimbăm aerul.
- Sună minunat. Trebuie să închid să-mi fac ceva de mâncare.
- Să ne mai suni și tu. De fapt, lasă, că ai puțini bitcoini. Te sun eu mâine, da?
- Nu, te sun eu.
- … bine. Te pupă mama.
- Te pup.
Închide programul și se uită la desktop-ul gol. Pierde vreo 5 minute privind aiurea, pentru că nu se întâmplă nimic pe ecranul unui om cu 008 încredere. Ceilalți au tot felul de gratuități, vouchere și reclame interactive, dar când stai în pustiu nu beneficiezi de nimic.
Se plictisește și vrea să schimbe muzica de la mp3-player. Eminem, „Till I colapse”. N-a mai ascultat de mult timp Eminem. Îi plăcea, avea vână și spunea mereu lucrurilor pe nume. Păcat că l-au condamnat pentru anti-albism. Cândva auzise un zvon că vor să-i schimbe culoarea pielii și să-l transforme în negru, dacă tot le ține apărarea. E o nebunie ce se întâmplă în SIA (Statele Independente ale Americii), dar oricum zvonurile ajung foarte greu în România.
Apasă butonul de play, dar coboară volumul. Pentru o secundă are un gând care-l sperie: „dacă mai forțez mult boxele astea amărâte se vor strica… de unde dracu iau altele?”.
Eminem cântă nervos și Sorin savurează un burger fără gust și cartofi pre-prăjiți din pastă de piure de spumă de cartofi. Nu-i place, dar n-are de ales.
Citește și:
Capitolul 1 – Scroobius Pip – Stunner
