N-am găsit un titlu mai bun, dar știe cineva de ce am enumerat persoanele de mai sus? O să-nțelegeți repede.
Cabral e vedetă. Îl vedem la TV în diverse emisiuni, ori mâncând chips-uri cu Puya.
Bobonete este la fel, o mare vedetă. Îl știm dintr-un celebru serial TV, ori dintr-o serie de reclame. Filosofează savurând McMici, ori basculează sticks-uri cu un entuziasm similar fanilor care se-nghesuie să-l vadă la Sala Polivalentă.
Mariciu e cunoscut pe internet, pentru blog și vlog-ul pe care-l ține cu religiozitate. A devenit și mai cunoscut prin asocierea cu brand-ul de pui prăjit, KFC.
Coca-vlogării nu-s decât vedetele Youtube pe care Coca-Cola le-a adunat sub acoperiș și le-a dat un rol în jurul sticlelor de apă neagră cu zahăr. Nu-s cocalari, sunt doar Coca (Cola).
Și ca ei mulți alții.
Acum s-a înțeles subiectul?
În ultima perioadă am început să mă documentez mai mult și mai intens despre alimentație. Zice lumea că-i planeta plină de obezi. Sedentari și depresivi. Nu știu de ce. Eu mă uit în oglindă și văd prin mine. Și mănânc orice, oricând, fără limite. Dar poate-s eu mai norocos și lumea nu gravitează în jurul rețetei mele de slăbit.
Atunci de ce-s oamenii grași?
Pfff, grea întrebare. O să-mi spuneți „pentru că mănâncă prea mult”. „Pentru că nu fac sport”. Ori varianta imbatabilă, mirceabadiană, „pentru că-s proști și bagă shaorma la 2 noaptea ca giumbix”.
Bine bine, sunt proști, mănâncă mult și stau pe canapea, dar de ce o fac? Ce-i stimulează să-și înghită viața. Aici sunt tot felul de teorii și abordării psihologice pe care vă invit să le descoperiți într-un cabinet, ori la un curs de psihonutriție.
Dar psihicul uman nu se debilitează singur. Ok, sunt câteva excepții, dar o mare parte a consumatorilor de alimente sunt influențați. De preț, gust, beneficii, emoții. Preponderent emoții. Vă uitați la reclame? Ați recamarcat ceva ciudat în ultimii ani? Reclamele nu prea mai vorbesc despre produs. Acum se vorbește despre „emoție”. Parcă se dorește inocularea unor asocieri pavloviane. Vezi reclame cu oameni fericiți care beau Cola? Vrei Cola. Vezi semafoare verzi într-o reclamă la o marcă de mașină? Îți cam place mașina. Vezi o femeie la duș în timp ce se spală gingaș și vesel pe craci? Vrei șamponul ăla.
De ce? Pentru că suntem influențabili într-o mai mică sau mai mare măsură. Facem o asociere între pozitivul din reclame și ce ne dorim. Ne cumpărăm o bucățică de fericire în ambalaj.
De ce 2? Pentru că multe produse seamănă. Nu e cine știe ce diferență între detergenți. Toți spală. Doar că unii put de ajungi pe munte, alții te fac să dansezi ca proasta învăluită în parfum. Vorbe.
„George, nu suntem atât de proști”. Eeee, ai tu o părere prea bună despre specie…
Bun, dar care-i faza cu vedetele de mai sus?
Plebea nu mai are încredere în specialiști. Nu știu dacă a avut vreodată, dar în ziua de azi oamenii nu se informează de la specialiști. Pentru că-i limbaj academic, (unii) nu-s de încredere, varii motive. Cine livrează informații? Vedetele. Influencerii.
George Clooney îți spune care cafea e mai bună. Robert de Niro îți spune că vaccinurile dau autism. Gwyneth Paltrow spune prea multe prostii ca să le pot enumera într-o singură postare.
Și astea-s doar vedetele de peste ocean.
O să-mi spuneți că nu-l pot compara pe Cabral, cu ale lui chips-uri, cu aiuriții de la Hollywood. Corect și nu prea. Fiecare-și aduce aportul (caloric).
Dacă aș săpa în interviurile glossy date de Cabral aș da cu siguranță de un sportiv dedicat, un om care nu-și refuză o shaorma, dar preferă oricând o legumă și o alimentație echilibrată și sănătoasă. Când colo, la TV, îl vezi poftind la cartofi prăjiți, stropiți cu sare și diverse arome. Și niciodată, dar niciodată, nu spune cât e indicat să mănânci. De multe ori consumi o pungă întreagă, că nu există reclame despre cum Cabral&Puya și-au împărțit o pungă de chips-uri pe mai multe zile, respectând doza zilnică.
La fel și Bobonete care varsă sticks-uri sărate pe gât. Comic, dar linia dintre caterinca reclamei și oamenii care nu-nțeleg că gura nu e un hambar e foarte mică.
Faza e că-s bani la mijloc. Toți primesc bani pentru reclame. Vedeta-și asociază imaginea cu un produs pentru a influența clientela. „Uite bă, Mariciu mănâncă pui de la KFC! Să mănânc și eu!”. Cam așa stau lucrurile.
Chiar credeți că Bobonete nu rezistă o lună fără McMici? Că Bogdan Stelea bea Bergenbier săptămânal? Că Mariciu e zilnic într-un KFC? (pentru sănătatea lui Mariciu îmi doresc să nu facă asta)
Când îl văd pe Puya alergând dimineața prin IOR nu-mi pare genul de om care și-ar da banii pe multe pungi de chips-uri.
Pe unii vloggări de la Coca-Cola îi cred puerili și ahtiați după atenție, dar nu-s toți așa.
Să fim serioși, sunt reclame. Dar n-au toți discernământul să diferențieze. Toți clienții.
Și mai sunt multe de vorbit. Multe rău. Despre cum sunt declanșate pofte plecând de la asocieri emoționale (ex: a câștigă echipa ta, petreci consumând X produs).
Din fericire e ușor de înțeles. Avem un produs. Produsul nu este neapărat sănătos. Trebuie consumat cel mult moderat. La ocazii. Rar. Nimeni nu promovează cumpătarea. Apoi apare vedeta. Vedeta dă putere produsului, vânt în pânze spre coșul de cumpărături. Consumatorul bagă-n el. Și bagă. Și apoi ne uităm peste statistici și vedem: grași, triști, bolnavi de inimă, sedentari.
De ce? Păi n-avem de 100 de ori pe zi reclame cu vedete alergând, ori mâncând legume. Roșia n-are corporație.
Și vă rog să mă credeți că nu-mi pasă. Nu-mi pasă că oamenii ăia primesc bani să se prefacă înnebuniți după sticks-uri, chips-uri, sucuri acidulate și pui prăjit. Foarte bine. E munca lor. Peste ani Puya va mai scoate un hit în care se va plânge că-i România plină de grași. Bobonete va avea material de stand up despre grași. Mariciu… nu va avea loc în vlog de grașii din jur.
Doar mă gândesc cu groază la copilul meu. Cum o să-l pot proteja de anumite produse, de excese, de proaste asocieri, când publicitatea e peste tot, intruzivă, malițioasă și sufocantă. Ce să-i spun? Nu bea 2 litri de Pepsi pe zi așa cum face idolul tău?
7 ani de acasă nu răzbesc într-o viață în care auzi zilnic „e cool să mănânci prăjeală și să bei cico! Azi, la doar 3,99!”.
Mai sunt multe de spus, dar poate avem un dialog de aici.
Sursă foto: Mariciu.ro. Pentru că am fost „pe bune”.
8 răspunsuri
Mare dreptate ai cu acest articol. Consider totusi ca nu toti suntem atat de „slabi” incat sa ne lasam influentati de acest tip de reclame. As fi absurda sa nu recunosc ca mananc deseori chips-uri sau ciocolata, chiar si una intreaga cand simt nevoia :)) insa la fel de adevarat este ca de 4-5 ori pe saptamana stau la sala cate 2 ore si sunt zile cand simt nevoia sa mananc doar salate si piept de pui la gratar. Cred ca cel mai important in viata este sa fim echilibrati.
Nu-s toți la fel de conștienți. Dar e bine că ai găsit un echilibru.
Mmm eu cred ca pot face diferenta dintre reclama si viata de zi cu zi. Faptul ca o vedeta face reclama la un anumit produs asta nu inseamna ca foloseste exclusiv acel produs. Nu cred ca Andra se vopseste cu Garnier, dana rogoz bea prigat, Antonia bea Cola, etc. Faptul ca Puya face reclama la chipsuri este doar asocierea numelui lui cu brandul si este vorba de niste bani.
Câți ani ai? Că eu mă refer la puștime când spun că-s influențabili 🙂
In fiecare zi ne educam copii astfel incat crescand sa poate face singuri alegeri bune. Daca dam gres zic ca e vina noastra, n-am fost suficient de expliciti sau n-am venit cu argumentele potrivite.
Cabral la un moment dat la o conferinta PR la SNSPA incerca el sa ne vrajeasca cum ca vezi doamne el e deontologul lui peste si ca aia de la acasa/pro/unde mai umbla el cur in cur cu Solcanu il obligau s afaca toate alea iar pe partea-ilalta ne vindea gogosi PRistice despre cum vezi doamne tre sa iti iubesti meseria si sa iti asumi in totalitate tot e faci cu zambetul pe buze.. pai mersi boss.. as zambi si io la tot puroiul ala de bani de jdamii de euro pe care ii ia ca sa faca pe pacaliciul pe-acolo.. da totusi nu m-as injosi pentru toate cacaturile alea de le face.. da asta e .. cand nu te duce capu’ zici lasa ba ca merge’asa.. banu’ curge si fara self esteem..
Hmmm, cum s-o dau sa nu sune a „ai vrea tu sa primesti banii aia bah!” Hai fie, ramane asa.
Apropo de bani, sunt buni, e bine sa-i primesti, e si mai bine sa-i primesti constant si sa-i poti transforma in ce vrei tu, pana una alta ti se strica masina sau iti rupi piciorul/mana/capul…
Cum ai face tu sa impaci capra si varza? O reclama la cola?