Acum că s-au pornit toți pe reformat sistemul educațional au apărut și voci isterizate: să nu cumva să schimbați frumusețe de plafonare românească.
Tot mai multă lume plânge de durere că nemernicii de la minister vor să scoată Istoria din școală. În frunte cu Antena 3, toată lumea s-a crizat crezând că bieții elevi nu vor afla niciodată că Decebal s-a sinucis din eroism pentru neamul românesc, otomanii au suferit cele mai mari înfrângeri contra românilor și că Mihai Viteazu a unit principatele române din simțăminte naționale. Cum să creștem un popor sănătos dacă nu-i învățăm de mici pe pici cum să ne pupăm singuri în fund?
Adevărul e că nu iese Istoria din programa școlară. Trece doar printr-o transformare. Încă nu se știe dacă vor rămâne două ore în programă, sau mai puține, dar se mai comasează din materie. Pentru că-i multă și în esență trebuie să știi un singur lucru despre Ștefan cel Mare: a pierdut, a mai și câștigat, a făcut mânăstiri, a avut multe neveste și probleme cu nervii. Restul, ani de memorat și strategii de război le înveți acasă și la orele facultative. Dacă-ți place istoria. Dacă nu, păstrează-ți mintea limpede pentru ce-ți place ție.
Același lucru e valabil și pentru Geografie. E contraproductiv să-ți spargi creierul ani de zile învățând râuri, munți, soluri, ca pus în fața hărții să nu știi să arăți Europa, București, Piața Unirii. La dracu’ oameni buni, școala românească produce enciclopedii umane cu simț practic limitat.
“Da lasă domnule să învețe că nu se știe când îți ajută”.
Asta mă duce cu gândul la oamenii care știu Luceafărul pe de rost. Bun exercițiu de memorie, 0 (zero) relevanță. Dacă nu știi să-mi arăți pe hartă unde s-a născut Eminescu, să-mi spui 2 cuvinte despre situația politică a țării în care a trăit și de ce a murit, ai învățat o poezie degeaba.
Nu vreau să-mi aud copilul spunând într-o marți noapte “mi-a spus doamna că dacă nu învăț poezia asta până mâine îmi dă 4” și eu să mă simt nevoit să-i spun profesoarei că o poezie se simte nu se tocește.
La fel și la istorie. Istoria se înțelege. Întrebați elevi de generală/liceu de ce se băteau otomanii cu românii și mulți vor spune „pentru că eram apărătorii creștinătății și fără noi cucereau Europa” apoi îți vor arunca în față ani de domnie și războaie. Noi rămânem cu anii și creștinătatea, otomanii preferând să cucerească Europa prin Serbia…
De undeva trebuie să tai dacă vrei calitate nu cantitate.
Mulți urlă că „nu poți scoate istoria că-i importantă”. La fel vor spune și despre geografie, matematică, fizică, biologie. Toți contează, numa’ elevul nu. El să învețe tot, că nu se știe… dacă ajunge vreun biolog-istoric-poet?
Acestea fiind zise, mai tăiați din materie că-i multă și proastă, direct proporțională cu valoarea noastră ca nație: mulți și proști. Dar cu diplome.
P.S. – de fapt problema-i alta. Unii profesori nu vor putea ține pasul cu tipul ăsta de predare, mai modernă, mai (aparent) ușoară, mai cool. Se vor pierde posturi, bani. O să avem o școală dificilă în care învață și elevul și profesorul.
