Frica de a fi prost

De ceva timp mă bântuie un sentiment ciudat: acela că, în esență, n-o să știu niciodată tot ce vreau să știu.

Aș spune că-mi e frică să nu fiu prost. Și n-o să rezolv niciodată problema asta pentru că e imposibil să cunoști tot ce vrei să cunoști și puțin pe lângă pentru că… nu se știe când ai nevoie să cunoști și ce nu te interesează.

Acum câțiva ani eram la o chermeză și toate reflectoarele erau pe un mascul care făcea o demonstrație extraordinară de inteligență. Te uitai la el și-ți spuneai „bă, vreau să fiu și eu deștept!”. Reușea să răspundă la numeroase întrebări de cultură generală cu o acuratețe care stârnea invidie printre bărbați. Bine, se făcea că erau și multe sapiosexuale prin zonă.

Personajul jongla cu ani, subiecte, nume și explicații. Am aflat apoi că secretul lui era (pe lângă o memorie foarte bună) faptul că în fiecare seară adormea făcând salturi prin Wikipedia. Din subiect în subiect ajungea să citească despre X eveniment istoric, istoria gumei de mestecat, elicele de elicopter și ceaiul verde. Asta când nu făcea aceleași salturi prin bibliotecă.

Mă uitam recent în lista de cărți pe care vreau să le citesc.

E deprimant ce se întâmplă. Am sute de coperte pozate în telefon și alte zeci de cărți salvate pe Goodreads. Când o să le citesc? Cât timp citesc una mai adaug 10 pe lista de așteptare.

Aș putea număra pe degetele de la o mână oamenii pe care-i cunosc și sunt atât de norocoși încât își permit luxul de a sta toată ziua cu nasul în cărți. De multe ori termină 3 cărți pe săptămână, timp în care eu abia ajung la finalul uneia. Și încerc să mă țin de programul cu 50 de pagini pe zi, acest „5.000 de pași” al cititorilor.

Regret și perioadele când cititul picase mult în clasamentul priorităților.

Cel mai pesimist scenariu, acela că o să trăiesc doar până la 99 de ani și că o să citesc o carte pe săptămână, relevă faptul c-o să apuc să lecturez 3588 de cărți până-n ultima clipă. Numărul cărților interesante e cu mult mai mare.

Mai ales că vreau să-mi permit luxul să citesc și ce nu-mi place. Să pot spune că, deși nu mă ajută cu nimic, am citit și baliverne motivaționale, beletristică de liceeni moderni și cărți despre ezoterism și conspirații cretinoide. De ce? Pentru că nu mai aveam ce să mai citesc.

La ce ajută cititul ăsta? Te inspiră. Prin cărți poți să dai de idei pentru un proiect, o afacere, o cioacă. Nu-mi vinde gogoașa că primești aceleași lucruri din filme/seriale/jocuri. Știi că nu-i așa. Asta ca să nu mai spun că-i relaxant, o să te admire lumea la petreceri și or să umecteze femeile sapiosexualele când le spui câte ceva despre Pleistocen, Nigeria și iaurt. Subiecte despre care-mi dau seama că nu știu mai nimic.

Mă gândesc că și pentru a scrie articolul ăsta am „consumat” timpul cuvenit lecturării a 20-30 de pagini.

Tu ce zici?

dă cu părerea...

14 Comments

  1. Enjoy the ride.
    Și dacă ai învăța tot ce vrei în acest moment să înveți… îți vei dori să înveți alte chesiti apoi.
    Drumu’ contează.

    Eu servesc documentare, făcui și un site în acest scop ihavenotv.com

    Am și eu un vis, să scriu la un moment dat o carte cu „Ce-am învățat din documentare” ca titlu. Dar n-am tragere, deloc 🙁

  2. Sa nu citesti nu te face prost, dupa cum cititul in prea mica masura te desteapta; cititul te face mai erudit, nu mai destept.
    Sigur, nu vorbim despre cititul pana in optspe ani.
    Dupa o anumita varsta/prag de dezvoltare, multcititul merge mana-n mana cu dezadaptarea, care este o ruda mai apropiata (si mai periculoasa) a prostiei decat lipsa eruditiei. Trebuie ca exista o relatie perversa intre astea doua, greu de zis care determina pe care. Dar dupa un prag, avantajele de a citi nu se mai transpun in viata reala. Relatia dintre citit si dezvoltare nu mai este una liniara dupa un anumit nivel. Poate si pentru ca experienta de viata nu poate fi substituita prin cea la a doua mana, din carti, ori citind f mult (Eliade style) te privezi de partea de experienta de viata.

    Asa cum este societatea acum, nu poti sa te pierzi in nicio bucurie pana la a o epuiza (nu poti citi toate cartile, asculta toata muzica, vedea toate locurile de calatorit si toate serialele si nici nu poti f toate f). De aceea, ca sa nu ne depri, trebuie sa fim selectivi, si intr-o buna masura se si poate: multe carti “de idei” contin doar 2-3 idei intinse pe 300 de pagini ca na, nu ar fi fost cost efficient daca ar fi fost tiparita si vanduta doar ca brosura..; multe genuri (subgenuri..) pot fi reduse la un exponent, (hai fie doua, asa, de verificare) – cum ar fi cazul chick lit-fara sa gresesti foarte mult si fara a sacrifica multa calitate.

    Nu vorbim aici de literatura profesionala, desigur; in afara de aia, este norocos (celelalte variante fiind: somer, secretara sau respectiv lucrator cultural) cine are timp sa mai citeasca si altceva decat literatura profesionala, asa ca oricum majoritatea suntem destul de la adapost de eruditie si chiar nu avem de ce sa ne ingrijoram.

    Ai da ce bn am jtiut s-a le zic traitiar. Kare te sti mai sapio asa sa nu citejti ca no sa mai sti de tn si cadem in pakat

  3. Cititul tine mai mult de relaxare. Nu conteaza numarul de carti citite. Conteaza să te simti bine atunci cand citesti.
    Am dreptate?

  4. Cred că știu un motiv pentru care cititul te face mai deștept, iar la un moment dat nu (prea) te mai face, cum zice dom’ Bănică aici.

    Mare parte a gândurilor noastre se formează în cuvinte. Cu cât știi mai multe cuvinte, cu-atât mai rafinate-ți pot fi gândurile. De aceea, la începuturile cititului se observă un impuls puternic, care scade apoi. Mă uit la copiii mei, care la începuturile cititului au avut o îmbunătățire cognitivă semnificantă, iar acum, la câțiva ani după, aceasta a scăzut.
    BIneînțeles, mai contează și ce citești. O idee nouă îți dă un boost enorm, dar apoi, citită și răscitită, aceeași idee (sau impresie / gen de poveste etc) nu te mai servește la fel.

  5. Ești tu leneș la citit. Mai am un volum și jumătate și termin toată seria Dune. (13 volume). În cca o lună.

  6. In primul rand,ca sa-ti inteleg frica,spune-mi ce intelegi TU prin a fi prost.Dupa aceea voi citi si restul articolului. Numi daca ne referim la proverbul „Decat ultimul in oras,mai bine primul in sat” si tot putem decela o multitudine de interpretari. Deci….astept !

      • Folosirea cuvantului „destul” fara o continuare,ma face sa consider raspunsul un sofism. Cred ca mai mult ai frica sa nu-ti mai fie frica.

      • Lipsa unui raspuns la mesajul meu din 20.08,denota calitatea „maniplulatorului”: Execrabila ! CONTRAZICE-ma daca esti capabil!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.