Femeia și frizerul nu se schimbă

Știți vorba aia clasică: „femeia și mașina nu se dau”. Eu pentru mașină n-am un prea mare atașament. Am o Alfa Romeo în parcare. O împrumut. Ce o să-i faci? O s-o strici? Ha, râd cu zgomot.

Unii nu împrumută mașina ca să n-o strice cunoștința. Eu n-o împrumut ca să nu-mi stric prietenia.

Nici femeia nu se dă, mai ales dacă-i modelul bun (consum redus, silențioasă, confortabilă, asistență la cumpărături, ABS, piele ș.a.m.d.).

Dar frizerul…

Acum vreo doi ani mă plimbam două sectoare cu Claudiu în căutarea lui Marian. Frizerul. Frizerul lui. Alesul. Unicul. L-am căutat pe valorosul Marian prin vreo trei saloane de parcă eram într-un joc pe calculator: „cred că-l găsiți pe strada X la salonul Y”. Asta auzeam mereu și fugeam spre noua destinație.

Finalul a fost tragic. Nu l-am găsit pe Marian și Claudiu n-a vrut să se tundă la altcineva că „nimeni nu știe să tundă ca Marian”.

Am râs de el, dar câteva luni mai târziu am descoperit o frizerie turcească pe Colentina. Răsfăț. În primul rând îmi place numele: „Nur”. Nu știu dacă-i ceva în turcă, dar în română e de bine:

NUR, nuri, s. m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

La Nur ești întâmpinat cu ceai sau cafea, ți se vorbește frumos, e o atmosferă relaxată cu muzică turcească, ori câte un meci de fotbal din campionatul turc.

Cum bacem la domnu`? Dundem și berberim? Bacem brumos?”

Și te sulemenesc băieții ăia de parcă ești sultan. Un sultan de Titan, dar mna…

Recent, din lejeritate și grabă, am intrat în altă frizerie. O barber-shoperie d-asta cum e acum la modă. Ora 20, târzior. Hair-frizerul era în fața stabilimentului la o țigară. Leg bicicleta și întreb dacă se poate un tuns și-un ras. A ezitat, părea că-l încurc, dar apoi a zis un „da” cu jumătate de suflet. Moment în care mi-a părut rău că am mai venit. M-am și gândit: „o să mă tundă pe repede înainte. O să fie nașpa”.

Intru. Înăuntru era și iubita lui, Anda Adam. O tipă care semăna foarte mult cu vedeta.

Tipul începe să mă tundă după intuiția lui. Îmi mișca căpățâna cam brutal, dar am zis să tac și să-l las în treaba lui. Apoi a început să vorbească cu femeia:

  • Când vin ăștia o s-o dea la combinație. Că câr, că mâr. E 1300 și punct.

Anda Adam a dat din cap aprobator.

Termină tunsul într-un timp record și mă întreabă de ras. Îl văd că n-avea chef de brici și-mi zice:
  • Am aparatul ăsta, e jmecherie! Te face de 1000 de ori mai bine ca briciul. Adică mna, eu bag briciul, dar ăsta e bine rău.

Zic „bine” și începe treaba.

În frizerie intră doi băieți. Se așează pe scaunele de lângă Anda Adam. Aceasta îi dă unuia un iPhone roz. Unul dintre tipi începe să-l butoneze. Se uită la el pe toate părțile.

  • Ai căștile și încărcătorul?
  • Nu le mai am, zise tipa.
  • Atunci e ok 1100? Acum îți dau banii.
  • Frățioru` meu, stai puțini, intervine frizerul care-mi dădea cu aparatul ăla jmecher prea aproape de mustață. Mă duc acum în târg și-ți iau încărcător și căști cu 50 de lei.

Cei doi tipi încep să vorbească între ei în arabă.

  • De unde sunteți?, întreabă frizerul.
  • Eu sunt arab, el e român, răspunde prietenul celui interesat de telefon.
  • Păi și știe arabă?
  • E arab de tată, dar mama lui e româncă. Nu se pune.
Se mai uită la telefon și o repetă p-aia cu 1100 de lei. Iar se enervează frizerul în timp ce mă face pe la jugulară.
  • Frățioare, tu ce încărcător vrei? D-ăla original?
  • Păi da, altele nu încarcă foarte bine…
  • Cum frate!, și pleacă nervos de la capul meu și se duce spre ei. În spate avea un cablu de încărcare. Uite frățioare, ăsta-i luat din târg. Bagă-l în telefon să vezi ce bine merge. Dacă ai 30 de sute îți iei original, dar nu se merită…
  • Ce înseamnă 30 de sute?, spune prietenul cumpărătorului.
  • 300 de lei. 3 milioane, răspunde frizerul.
  • Păi și de ce nu spui 300 de lei?
  • Ăăă…, și se întoarce la pilozitatea mea facială ușor încurcat.

Într-un final telefonul s-a dat cu 1200. Și mai are și un Mac „din 2014, în condiție nou-nouț”.

Faza e că nu m-a tuns rău. Adică mă așteptam să arăt ca-n vremurile când mergeam la o coșmelie din Obor și-mi făcea frizerița aia părul de parcă mă tundea cu motosapa.

Dar am învățat o lecție importantă. Nu schimbi frizerul pentru nimic.

Acum stau cu teamă c-o să mă duc la turci și mă vor întreba: „cine a berberit aici? Nu-i brumos ce ai făcut, să mergi la altul…”.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

2 Comments

  1. Nur în turcă înseamnă „lumină” în particular „lumina lui Dumnezeu”, la fel cam ca în arabă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.