Este ortodoxismul o piedică pentru România? ♫

Nu poți să citești? Ascultă. Nu vrei să asculți? Citește.

Am lăsat întrebarea asta să mustescă vreo două săptămâni până să mă apuc de articolul ăsta.

Cum a început totul? Am dat peste un articol din Bloomberg care vorbește despre blocajul țărilor ortodoxe. Mi s-a părut un articol pertinent care împarte Europa pe din două: ortodoxă și ceilalți.

Se pune problema că-n zona asta de lume a prins comunismul pentru că datorită/din cauza ortodoxismului, fiind popoare învățate cu sentimental de vinovăție, obediența în orb și raportarea la entități puternice. Și suferinde de mesianism, sacrificiul suprem.

O să spuneți că-n comunism religia era pusă la zid. Just. Dar toate astea pentru a înlocui un cult cu altul. Se schimba zeul, dar metoda era identică. Dumnezeu a făcut Lumea, Liderul Comunist face Lumea Nouă. Dumnezeu e blând, dar autoritar, la fel și Liderul Comunist. Oricare e el.

Oamenii resimt același lucru. Când ești talpa țării ce mai contează că ești guvernat de un Dumnezeu, ori un lider cu aceleași caracteristici? Că vine de la unul sau celălalt, pâinea același gust are.

Foarte interesant articolul, vă recomand lecturarea.

Și apoi, a apărut interviul cu Valentin Bănescu, PR-ul BOR-ului. Omul a spus ceva normal și evident pentru bizniss-ul pe care-l reprezintă: „toleranța este o slăbiciune pentru creștinism”.

Nu știu cât de mult dăunează toleranța creștinismului (la modul general), dar este evident o bubă uriașă pentru ortodoxism, o nucă mult mai tare.

Bonea, nu vezi ce se întâmplă în străinătate? Sunt toleranți și îi bombardează ăia!”. Dacă ți-a trecut prin cap asta să știi că te înșeli. Faptul că acele societăți au fost tolerante le-a adus în punctul ăsta al dezvoltării. Bombele nu vin din prea multă/prea puțină toleranță, ci din manifestările altor nuci tari.

Ortodoxismul suferă când oamenii sunt mai toleranți pentru că implicit se deschid la nou.

Învață. Descoperă. Pun întrebări. Se revoltă. Nu vrei asta într-o religie atât de încuiată care pleacă la drum cu faptul că Dumnezeu te pedepsește.

În contextul ăsta ortodoxismul nu-i o religie a iubirii, ci a fricii (până la lobotomizare) și e ipocrit să-și spună vreodată „religia păcii”.

Ortodoxismul e… Coca-Cola. Și Coca-Cola nu vrea Pepsi pe lângă. Nu vrea pe nimeni care bea Pepsi. Ortodoxismul acceptă cel mult Cola Lime, ori Cola Fără Zahăr. Atât!

De aceea liderii ortodocși cred și caută mereu dușmani. Și ei vin mereu din afară. Sunt din alt cult, ori au alte viziuni despre viață (toleranță, gândirea critică). Nu-i nimic ciudat. E normal. Își protejează afacerea și interesul.

Da, se folosesc de elemente emoționale („noi reprezentăm poporul”, „așa erau și bunicii”), dar astea sunt armele lor în fața celor folosite de  tabăra adversă („la ei e mai simplu, mai curat, mai modern”).

Domnul Bănescu nu greșește. BOR-ul nu greșește.

Așa-s ei și sunt conform agendei. Cine greșește? Creștin ortodoxul care pretinde modernizarea dogmei. Ăla care vrea să fie în ograda lui PreaFericitu`, dar să fie și puțin din ce a văzut prin Franța, Anglia, Danemarca ș.a.m.d.. Nu. Nu merge așa. Nu acum, nu atât de repede. Cineva trebuie să reformeze ortodoxismul, dar greu să faci asta când îi înveți de mici cu frica și obediența oarbă.

Ce rămâne de făcut? Nimic.

Așteptăm. Asta nu înseamnă neapărat că vine schimbarea, dar altă variantă n-ai ca ateu/nonreligios/creștin light.

Majoritatea e ortodoxă. Practicantă de fațadă? Da. Dar tot practicantă. Sunt majoritari ăia care vor un ortodoxism modern, dar n-au curaj să comenteze de rușinea bătrânilor, ori frica lui Doamne-Doamne. Pe fondul acestei jene vine un Bănescu și mai așterne nițel ingredient de conservare: toleranța e nasoală, vestul e rău și decadent, Soros…

La cine prinde e bine, la cine nu… oi pierdute.

Și apoi îi avem pe radicalizați. Habotnici. Ei nu se detonează pentru crezul lor pentru că ortodoxismul românesc nu s-a clădit pe o asemenea atitudine. Ăștia își detonează doar viitorul, renunțând la școli, condiții, spitale pentru temple. E tot o formă de suicid ritualic.

Este ortodoxismul o piedică? Personal cred că da. Dar în același timp este și un placebo senzațional. Eu nu cred că voi prinde România rațională. Atee. E stupid să vreau asta azi, acum. Românii următorilor 100 de ani nu-s îndeajuns de critici, nu-s învățați să gândească liber.

Nivelul educațional de astăzi și viitoarele reforme ne pot duce la următorul nivel abia peste 100-150 de ani. Asta dacă n-o să avem progenituri prostite de modernism. Că se-nchină la Iisus sau iPhone îmi e tot una.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

4 Comments

  1. La aceeaşi părere am ajuns şi eu, cu ani în urmă. De aceea nici nu mi-am lăsat copilul la orele de indoctrinare ortodoxă (religie este mult spus) din şcoală.

    Din ce constat eu, ortodoxia induce şi un continuu sentiment de vinovăţie: eşti un păcătos, robul lui D-zeu (de ce nu fiul, că vorbim de Tată nostru, nu de Stăpânul nostru?), care nu poate fi un om demn, ci trebuie să se ploconească şi nu este încurajat să aibă grijă de el şi să găsească în interior resursele pentru o viaţă confortabilă. Prin asta se ajunge şi la deresponsabilizare: „Nu depinde de mine, aşa a vrut D-zeu”.

  2. Reformarea ortodoxiei inseamna, de fapt, disparitia cultului. Ceea ce, dupa parerea mea, ar fi un progres fantastic. Din pacate, 150 de ani e o cifra mult prea optimista, nu cred ca va veni vreodata vreun Gorbaciov pe post de patriarh.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *