Despre căsătorie, politicienii aleși și scrisoarea unui gay

 Nu știu dacă am mai spus asta, dar poșta redacției e mereu deschisă. Dacă aveți vreun subiect pe care vreți să-l vorbim, ori care credeți că merită să fie citit de cei care mă urmăresc, lăsați un mesaj privat și dezbatem.

Acestea fiind zise…

… am primit pe Facebook scrisoarea unui tânăr gay din România către unul dintre politicienii din România, mai exact pentru liberalul Robert Sighiartău.  Eu n-am știut cine este domnul Sighiartău până să citesc textul primit, dar apoi m-am documentat puțin (Google…) și am aflat că-i unul dintre puținii liberali anti-căsătorie gay și a fost șeful de campanie pentru europarlamentare.

O să citiți mai jos ce are de spus „Cătălin”. Autorul scrisorii m-a rugat să nu-i divulg numele, așa că a semnat cu pseudonim. Nu pot să spun că sunt un fan al acestei abordări, dar respect cerința omului în contextul în care România nu e cea mai tolerantă țară.

Dar înainte de scrisoare vreau să vă spun că tocmai ce citeam ieri un articol în care se vorbea despre decăderea căsătoriei și cum generația tânără nu vrea să se mai căsătorească.

Motive sunt multe și am putea scrie o carte despre de ce mariajul cu acte nu mai prinde: impresia de mai multe opțiuni pe piață (în aparență, mulțumită/datorită/din vina social-media), alte priorități („până la 35 cariera primează!”), „eu n-o să fac greșelile mamei” (tinerele care-și trăiesc viața amoroasă în raport cu experiențele mamei) sau „nu mă însor că-mi pierd libertatea!” (acești pudeli care n-au libertate nici înainte de căsătorie, ci doar tabieturi și incapacitatea de a-și exprima nevoile).

Bine, mai sunt multe motive… Eu am spus doar ce am auzit recent prin stația de tramvai.

Probabil că în viitor va scădea numărul nunților tradiționale. Nu-mi dau seama dacă dintr-o lipsă de romantism, un avânt de pragmatism, ori prea mult modernism. Cert e că industria o să sufere. O să vedem preoți cu modele mai vechi de Mercedes, lăutari care se reprofilează pe IT și halele-restaurant care astăzi țin nunți de sute de oameni se vor transforma în locații de mini-festivaluri trap.

Lumea n-o să se mai ia cu acte pentru că-i o chestie demodată, ori cea mai des întâlnită expresie: „nu ne legăm cu o hârtie”. Încă nu mă duce mintea să-mi dau seama ce impact ar avea o astfel de abordare… O să mai citesc.

Cât despre alegeri și politicienii votați de curând, asta vorbeam și eu înainte de europarlamentare. Nu vă îndrăgostiți iremediabil de tot ce înseamnă anti-PSD. Pentru că în USR-Plus&PNL nu-s doar oameni frumoși și liberi, iar viziunile voastre europene e posibil să se lovească de politicieni conservatori care și-au găsit loc în partide non-PSD. E foarte posibil să vă dați seama, cândva, că n-ați ales răul cel mai mic, ci altfel de rău. E posibil…

Să vedem ce facem opoziția după ce curăță România de „ciuma roșie” (care fie vorba între noi, se curăță singură). Aștept cu interes inițiative USR-Plus&PNL cu privire la violența împotriva femeilor, comunitatea romă, minoritatea gay, prostituție, droguri, sponsorizarea BOR-ului… subiecte grele.

Și acum să vedem ce are de spus „Cătălin”:

„O să încep prin a menționa faptul că voi încerca pe cât posibil să rămân obiectiv cu privire la ceea ce voi spune în această scrisoare și că nu voi aluneca într-o prăpastie a subiectivității inutilă.

  Mi-aș dori în primul rând să vă felicit pentru victoria din 26 Mai 2019,  simt nevoia să menționez acest aspect, pentru a menține transparența din această scrisoare. Nu v-am votat ! Însă mi-am dorit să câștige oricine dar PSD, mi-a plăcut atitudinea dvs întotdeauna și mi-am dorit foarte tare să vă susțin, pe dvs, însă cu toate acestea n-am făcut-o. Nu am putut să vă susțin pentru că la referendumul din 6-7 Oct 2018, dvs ați fost subiectiv, nu voi intra în detalii, însă subiectivitatea dvs de atunci m-a rănit, de aceea eu voi încerca pe cât posibil sa fiu în continuare obiectiv !

  Numele meu este Cătălin, un simplu tânăr, ce și-a finalizat studiile, 24 de ani și un întreg viitor în față, sau nu. Când spun simplu, mă refer strict la faptul că nu ies din comun, nu sunt un om controversat și nici n-am vreo voce în România, nu-s activist în niciun domeniu, pot spune că sunt un om de mijloc.

Simplu pentru că mie întotdeauna mi-a plăcut simplitatea, apreciez că am un acoperiș deasupra capului meu, oamenii din jur, profesorii ce mi-au fost mentori și părinții.

Cei ce nu au rezonat cu mine, am tras linie și am mers mai departe, de cele mai multe ori, singur.

   Eu am un partener de viață și spun partener pentru că nu vreau ca cineva să se simtă ofensat în vreun fel ( uneori și eu mă simt ciudat, așa că nu vă judec pentru asta ), un om extraordinar și prefer să mă opresc aici…

  Eu nu cer nimănui nimic, n-am fost pe stradă să flutur steaguri, să urlu egalitate, să umblu cu ” fundul gol ” cerându-mi drepturi, nu fur copiii nimănui și nici împotriva cuiva nu sunt. Nu deranjez pe nimeni cu nimic, nici nu-mi doresc, iar dacă v-am deranjat cu ceva până acum, îmi cer iertare…

  Nu-mi doresc să am o nuntă, cel puțin nu-mi mai doresc, aș simți cum toată lumea mă privește într-un fel și până la urmă și eu m-aș simți inconfortabil, poate societatea și-a pus amprenta pe mine, poate chiar nu e vina societății, e doar vina mea că sunt bolnav. Da sunt bolnav, pentru că e nefiresc, cred eu… să fiu așa cum sunt, însă cu timpul am obosit să mă judec, să mă întreb de ce eu, credeți-mă că nimeni nu-și dorește asta.

  Vă imaginați ce a fost in inima mea să-mi văd părinții dezamăgiți ?

  În perioada adolescenței când ceilalți copii nu aveau nicio grijă, eu purtam un război cu mine, zi de zi, încercam diferite metode să devin normal, ca ceilalți copii. Am mers la biserică, la psiholog, am răscolit internetul cu ” de câte ori se face sex pe săptămână ” doar ca să știu un prag unde, cineva nu ar pleca de lângă mine. Eram un copil. Acel copil de atunci mergea la farmacie să ceară ” maraton forte ”, pentru că era singurul mod prin care acesta era normal, iar doamnele când se uitau pe sub ochelari acesta adăuga : ” tata m-a trimis ”. Am obosit… am crescut m-am maturizat, mi-am acceptat condiția, nu-mi mai este teamă, s-au poate doar m-am obișnuit.

  De mic copil mi-am închipuit nunta mea, nu-mi mai doresc asta.

 Vă imaginați dacă mie mi se va întâmpla ceva vreodată, și voi fi într-un spital, vă închipuiți că acest om nu are niciun drept asupra mea, nu are niciun drept să afle starea mea de sănătate, să mă vadă, să știe cei cu mine, nimic. Poate acest om e singurul om din viața mea și este tratat ca pe un străin.

  Vă imaginați de e să mor, acest om nu are dreptul la nimic ? Poate casa în care am stat împreună e singurul său acoperiș și va fi expulzat din aceasta ca pe ultimul om, exact așa cum copiii dărâmă cuiburile de păsări, fără un discernământ, la fel de… dureros.

  Nu vreau să plec din această țară, am muncit prea mult să renunț la tot și să o iau de la capăt, vă rog.

  Nu cer dreptul de a mă căsătorii, nu cer decât să pot trăi liniștit, ca orice alt om normal, poate nu-s eu cel mai bun exemplu al normalității, însă și iluzia acesteia pentru mine este de ajuns.

Cu respect, Cătălin.

28 Mai 2019”

Tu ce zici?

dă cu părerea...

4 Comments

  1. Da, e un om foarte decent, și un om normal, până la urmă, cum ar trebui să fie toți. Dacă toți ar fi atât de decenți, nu ar fi o problemă privind recunoașterea parteneriatului civil în țara noastră. O problemă este în momentul în care fix oamenii mai puțin decenți apar public, fac proteste, se îmbracă în fel și chip și tot ei cer dreptul la căsătorie RELIGIOASĂ, dreptul de a adopta copii și altele. Nimeni nu a discriminat niciodată pe nimeni care și-a văzut de treaba lui, fără manifeste penibile și până la urmă manipulatoare, considerate de copii drept exemple și repere pentru confuzia lor din adolescență. Chiar tu spui că nu ți-ai dat seama dacă era vorba de presiunea societății sau mai degrabă a ta sau de așteptările părinților. Așadar, dragă „Cătălin”, cred că chiar comunitatea LGBT ar putea schimba situația voastră în bine, fiind decenți, nu acel politician. Desigur că aceste proteste și parade sunt dictate tot de politic, dar nu neapărat de România, care e un pion infim în acest joc mondial numit lume. Iar ca un trailer apocaliptic: în curând veți avea mai multe drepturi decât noi cei hetero iar noi vom fi căutați și închiși, fiind considerați minoritatea anormală.

    • 1. Oameni mai puțin decenți apar în public, protestează și se îmbracă în fel și chip și fără să ceară drepturi pentru gay
      2. Nimeni nu cere dreptul la căsătorie religioasă (oricum o să dispară)
      3. De ce credeți că unui copil îi e mai bine în orfelinat decât lângă 2 oameni care-l iubesc?
      4. Majoritatea persoanelor gay își văd de treabă și totuși sunt discriminate
      5. Toți copiii sunt confuzi în adolescență dar e treaba părinților să-i educe
      6. Paradele și protestele sunt dictate politic doar în capul celor care văd numai conspirații
      7. Mai multe drepturi decât cei hetero? 🤣🤦‍♂️
      8. De ce vi se pare anormal să fim discriminați dacă vom ajunge minoritate, în condițiile în care și noi îi discriminăm acum?

  2. Durere. O durere apasatoare, sfasietoare, incisiva, nedreapta si de neinteles pentru societatea imatura. Speram cu totii intr-un viitor mai bun. Sa nu incetam sa ne bucuram de viata. Lucrurile se mai schimba in timp, oamenii incep sa inteleaga natura umana, drepturile… Homofobia se diminueaza incepand cu fiecare om in parte atunci cand descopera ca o persoana LGBT+ este la fel de normala ca oricare alt om de oriunde. Nu, nu vei primi scuze din partea societatii atunci cand va atinge maturitatea intelectuala si va intelege nedreptatea suportata de persoanele LGBT+. Ceea ce pot sa iti spun este ca nici nu trebuie sa astepti asta. Bucura-te cu oamenii care te cunosc, care te apreciaza, care te iubesc si priveste cu intelepciune durerea ascunsa din sufletul celor carora le este frica sa se deschida pentru a te cunoaste si prefera sa atace sau sa nu aduca in discutie comunitatea LGBT. Si ei au durerea lor, ascunsa sub masca agresivitatii si a urii.

  3. Daca toti cei din comunitatea LGBT ar fi ca acest tanar totul ar fi fost mult mai ok. Si eu fac parte din aceasta comunitate dar nu sunt de acord cu paradele gay, dreptul la casatoriiile religioase etc. Imi traiesc viata asa cum imi doresc si cu cine vreau, in privat si is fericit asa cum sunt. Simplu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.