Am vrut să citesc un articol de pe Libertatea.ro și n-am putut pentru că am ad-block și pop-up-ul din imagine stă fix pe ecran ca o rudă care vine în vizită și nu simte când să mai plece. N-am mai stat să manțucăresc prin laptop ca să ajung la text, dar n-am rămas necitit. Și pop-ul ăsta spune ceva, nu? E și ăsta o informație:
„Publicitatea ne ajută să dezvoltăm cât mai multe materiale de calitate”
Publicitar fiind, p-asta n-o cred. Și nu e un text scris de un publicitar pentru că nu conține „experimentează”, „savurează” și nici „descoperă”.
Altfel spus, Publicitatea te ajută să faci bani. Nu materiale de calitate. Banii te pot ajuta să faci materiale de calitate, dar nu Publicitatea prin ceea ce e ea. De exemplu, dacă Libertatea ar face bani din Strângerea de Scame ar spune „Strângerea de Scame ne ajută să dezvoltăm cât mai multe materiale de calitate” și unul care strânge scame luni-vineri, 8 ore pe zi, ar spune „asta nu e adevărat, banii din Strângerea de Scame vă ajută, nu activitatea în sine”.
S-a înțeles, nu?
Plus că e un paradox subliniat și de alții (sociologi, jurnaliști, filozofi, activiști, șoferi de taxi): jurnalismul nu are cum să fie de calitate dacă e dependent de o sursă, ori o arie. Nu ai cum să ai jurnalism onest dacă patronul e om politic. Nu ai cum să ai jurnalism bun dacă publicitatea ajută „la dezvoltarea” materialelor. Pentru că… uneori… produsele din Publicitate… merită o anchetă… o știre… o dezvăluire… Și atunci Publicitatea va spune „noi nu dăm bani să ne vorbești de rău, pa și pusi!”
Așa că, pe foarte scurt (și sper că inteligibil), Publicitatea nu garantează calitate. Poate garanta bani. Dacă bani înseamnă calitate e o altă discuție (tind să spun că nu, un jurnalist ar putea, în anumite contexte – să nu generalizăm – să găsească o știre bună și cu resurse financiare mici). Calitatea înseamnă să spui cu nume-prenume compania care poluează unde, cine exploatează unde, unde s-a făcut niște lobby, care fast-food bagă 1 kg de zahăr la 100 g de burger etc. Și ești șmecher dacă firma luată în vizor mai vrea să-și promoveze treaba la tine pe tarla (n-o să vrea, că ea nu sponsorizează tipul ăsta de calitate).
„Ca alternativă, ai posibilitatea să te bucuri de un site fără reclame donând lunar…”
Asta mi se pare o idee foarte bună. Susțin orice formă de conținut care cere bani audienței directe. Pentru că doar cu bani de la consumator poți să te responsabilizezi și să îi înveți și pe ei ce se face cu banii tăi. Așa primești pulsul cititorilor.
Acum, eu n-aș vrea să ajung în situația în care dau 10-100-1000 de lei la Libertatea și materialele sunt condiționate tot de Întâiul Girant al Calității, Publicitatea. Că dacă am dat niște marafeți înseamnă că am vrut cealaltă calitate. Că doar plătesc împotriva celuilalt sponsor, nu? Doar dau bani să nu-l văd.
Ce putem face?
Păi, o idee nebună: menționezi în acel pop-up de câți donatori-cititori e nevoie ca să susținem independența editorială a site-ului. Dacă ne-am aduna 100.000 de oameni și am da câte 10 lei s-ar strânge aproape 200.000 Euro/lună. Sunt suficienți 200.000 euro pentru munca actuală din spatele site-ului Libertatea.ro? Sunt suficienți pentru dezvoltare? Salarii motivante? Tehnologie? Nu știu, chiar sunt curios să aflu dacă mă poate ajuta cineva cu o astfel de informație.
Oricum, un pop-up cu „mai avem nevoie de 639 de oameni ca să fim 100% independenți” ar ajuta. Și atunci am avea și știri despre pădurile tăiate pe nașpa de X companie, și Y companie cu dependenții ei, și Z șmen cu fraierii din dotare. Și oamenii-abonații, ar da bani ca să afle cum și de cine să nu fie prostiți.
Știu că sună greu. Dar viața e greu. Plus că după cazul Ringier-GSP aș sufla și-n reclamele online la lumânări.
Organ de informare, presă de știri, cu bani dintr-o singură pâlnie nu se poate. Degeaba faci anchetă și ajungi la Domnul Politician (ciuca bătăii zilelor noastre). Vei pune stop materialului dacă în spatele Domnului Politician e Publicitatea din stânga articolului.
