Așa cum spuneam acum ceva timp, m-am apucat să învăț nițică rusă. N-am avut vreo premoniție (nu vă schimbați economiile în ruble), dar acum câteva luni am citit „Alfabetul de tranziție” de Ștefan Cazimir. Despre cum s-a trecut de la alfabetul chirilic la cel latin (secolul al XIX-lea) – recomand cartea, e scurtă, amuzantă și interesantă.
M-a fascinat lectura și inițial am zis „hai să învăț alfabetul chirilic”.
Vara asta am ajuns la o mânăstire veche și m-am simțit bine reușind să descifrez câteva cuvinte (fraze e mult spus) din cărțile vechi de acum 2-3 secole. Uneori citeam cuvinte al căror sens nu-l știam, dar măcar le citeam. Și am zis „hai să învăț nițică rusă”. Cât să știu dacă-mi cere cineva ceasul. Ha.
Așa că Привет. Folosesc o aplicație pe telefon prin care mai învăț una alta (Babbel).
De mult timp am o curiozitate în legătură cu numele de familie. Al meu, al oamenilor pe care îi întâlnesc. Aud un nume mai interesant și încerc să-mi dau seama de unde-i. Care-i influența… sârbă, ucrainiană, turcă ș.a.m.d.. Acum câțiva ani am citit și un articol interesant despre terminația –escu.
Deci? De unde „Bonea”?
Am înțeles că-s originar din Bulgaria. Cică acum vreo 3-4 generații strămoșii mei și-au luat bocceluța („пакет”/„paket” în bulgară) și s-au mutat la nord de Dunăre. Numele bulgăresc? „Bonev”.
Știu, o să mă întrebați dacă-s rudă cu celebrul fotbalist Hristo Bonev. Nu știu, o să-l sun cu prima ocazie să-l întreb.
Bine, și ce e de făcut mai departe?
Păi am făcut o cercetare minimală în încercarea de afla dacă și ce înseamnă „Bonev” („Бонев”). Știți, uneori numele denotă o meserie avută de unul dintre strămoși (Popa, Păduraru, Ciobanu). Altele o zonă (Moldoveanu, Olteanu). Apartenența (Amariei, Ababei, Alupigus). Ați înțeles.
Cu „Bonev” n-am găsit nimic.
„Bone” e „capotă” (conform Google translate). Nu cred că strămoșii mei aveau afaceri în lumea auto și au trecut Dunărea având o piață mai bună aici.
„Bon” e „bine”.
Apoi m-am gândit că poate se citea altfel. Că „B”-ul lor se citește „V”. Să fie „Vonea”?
„Vone”/„Von” cică înseamnă „afară” (din nou, Google Translate).
„Vo” cică-i „în”.
Am mai căutat puțin și am aflat că „-ev”-ul bulgăresc e „-escu”-ul românesc („-eva” la feminin = „-easca”). Adică ține loc de „fiul lui”.
Asta înseamnă că există o probabilitate să am o rudă îndepărtată care se numea „fiul lui Bon/Von”. „Fiul lui Bine”? „Fiul celui din afară”? „Fiul Binelui”? „Fiul de Dincolo”?
Momentan asta-i tot ce am reușit să aflu, dar a fost un exercițiu interesant.
Câteva concluzii minimale: e posibil să mă trag din niște oameni care făceau chestii bine, ceva meșteri pricepuți (dacă mergem pe varianta „fiul ăluia care face lucruri bine”), ori din ceva oameni ajunși pe pământ bulgăresc de altundeva (conform variantei „fiul celui din afară”).
Probabil mi-a scăpat ceva… Oricum, de amorul artei pot spune că-s rudă cu un fotbalist celebru, un matematician (Nikola Bonew), un medaliat la canoe (Deyan Bonev) și un politician comunist (Vladimir Bonew) – nu știu dacă ultima asociere e neapărat pozitivă.
Oricum, te invit să faci același exercițiu cu numele tău de familie. Vezi de unde ești.
O să te ajute. Mai ales când îi trimiți pe unii „acasă”.
2 răspunsuri
Pe mine mă cheamă Hahuie. Clar de la haihui e.
Bre, am sapat si eu zilele astea, inainte de pregatirile pentru Black Friday. Stiam ceva dar nu eram sigur. Cica, pana la urma, numele vine din Ceha, dar pe vremea aia astia se cam amestecau – primii Krasnek au venit inaintea primului razboi mondial, cand zona asta mai apartinea de austro-ungaria. Anyway: https://en.wikipedia.org/wiki/Kra%C5%9Bnik