Tochitura Zen

Citeam recent în cartea „Paradoxul fericirii” (Gilles Lipovetsky) despre cum oamenii acestei perioade istorice (el consideră că trăim în a III-a etapă a consumului – hiperconsum) au reușit, abil și fără să-și pună prea multe întrebări, să amestece concepte religioase și simboluri diferite pentru a-și crea propria zonă de confort spiritual.

Lipovetsky vorbea despre consumul de spiritualitate, un fel de fast-food spiritual.

McDonaldizare religioasă.

Cu toate că poate părea frumos să-ți construiești propriul colț de Rai (în ciuda faptului că sună aproape blasfemic să faci asta pentru că pe Rai îl face numai Unu. Regele. Guță/Salam – depinde de sectă), tot e ciudat cum unii oameni amestecă și recompun bucăți din religii și filosofii, unele fiind în contradicție totală. Uneori chiar ură.

Acum câțiva ani se râdea de creștinii care cred în zodii.

Ortodocșii cu speranță-n Karma. Ziua închinăciune la Iisus, seara sesiune de yoga.

Ori reîncarnare. Și nu, nu vorbim de persoanele spirituale, alea care cred într-un „divin universal” și nu urmează cartea vreunei secte. E vorba de persoane care merg la biserică, respectă sărbători și calendarul ortodox (atât cât pot), dar pe ici-colo mai presară elemente din alte culturi/religii.

Zilele astea, dacă tot se stă mult acasă, s-a umplut internetul de tochituri Zen. Omul și secta.

Acum câteva zile o vedetă de pe internet își transformase momentul intim de meditație într-un show online pe Instagram. Dar sunt mulți d-ăștia care se fălesc (ipocrit?) cu spiritualitatea lor. Chit că-i vedem făcând selfie pupând racla, ori în story-uri când meditează la pacea universală, sunt tot niște spoieli spirituale.

Îți vor spune că „încurajează oamenii să fie mai spirituali”, „să-și elibereze chakrele”, „să facă simbioză cu pacea universală”. Martorii lui Iehova 2.0.

În momentele de meditație online vedem un adevărat platou de filmare: lumânări, un dream catcher, bețișoare parfumate, o rogojină, o icoană, un Buddha, o mâță care dă repetitiv din labă, un crucifix, ceva scris cu caractere arabe, posturi de yoga ș.a.m.d.. Totul la grămadă. Fast-food religios.

Din tot mixul ăsta de religii una/unu n-ar prelua cea mai importantă lecție: solitudinea.

Care e semnificația salatei?

Pentru unii e semn de pace, bunătate, mix frumix și drăgu. Pentru alții e incultură. Fariseism. Bine, contează să crezi, nu? Să crezi că te vede lumea.