Eram zilele trecute la alergolog. Credeam că-s alergic la pisici. Nu-s. Acum trebuie doar să trec peste faptul că-s leneșe și manipulatoare.
Oricum, pe parcursul celor trei vizite, cât durează testele, am avut în doctorul alergolog un adevărat partener de discuție. Dacă ai putea nota vizitele medicale precum cursele de UBER aș da 5* și „Conversație excelentă”. Așa că dacă vreți un alergolog bun, sau un partener de bere (nu știu dacă bea), să-mi spuneți.
Mi-a zis doctorul o chestie de care am mai auzit și cică-i verificată: după vreo 50 de ani trebuie să distrugi un spital și să construiești altul de la 0. Că știți cum sunt spitalele: pline cu stafilococi care-și fac duș cu Hexi Pharma, blesteme, aparatură și mentalități îmbătrânite. Așa că pentru o igienizare perfectă se recomandă incendierea lui, demolarea, chemarea unui sobor de preoți, tasarea molozului sub limuzinele lor, ridicarea unui mall și construirea unui spital în alt loc.
Simplu.
Citeam ieri că șefii de la Academia de Poliție se foloseau de funcții pentru a încerca s-o discrediteze pe jurnalista Emilia Șercan, cea care și-a făcut un hobby din a scoate la lumină euglenele cu diplome universitare și impresii intelectuale.
Problema nu e (doar) că niște unii și-au folosit funcțiile pentru a încerca o mârșăvie. Problema e că sistemul românesc încă mai are astfel de fosile presărate pe ici colo. Tranziția comunism-capitalism n-a însemnat o schimbare de mentalitate, ci de izmene. „Tovarășii” sunt „domni”. Așa că astăzi la baza unor instituții importante avem tot felul de epave, lotci eșuate care lasă loc urmașilor (o să vorbim cu altă ocazie despre „meritocrația românească”).
Mă gândeam că proverbul românesc „cine n-are bătrâni să-și cumpere” ne-a făcut mai mult rău. Am ajuns să glorificăm bătrânețea unora absolut gratuit. Mai ales dacă vă uitați la oamenii care au funcții de conducere. Știm că mulți sunt ruine umane, dar ceva ne face să n-o putem spune cu voce tare.
Când vine vorba de instituții cred că putem proceda precum e recomandat în cazul spitalelor. Să le dărâmăm din 50 în 50 de ani și să construim de la zero. Mai trainic și mai frumos. Și nu distrugem doar pereți, ci renunțăm și la o mare parte din șefii și șefuții care s-au mumificat în funcții.
Asta până când o să apară generația care face lucruri trainice și nu spoieli.
