Facebook-ul nu-i bun doar pentru a-ți face „prieteni”, a avea urmăritori și un sentiment (fals) de importanță.
Facebook-ul e foarte bun pentru a-ți da seama de valoarea oamenilor din jurul tău.
Pozele alea cu pisicuțe și bebeluși nu sunt îndeajuns de concludente, în comparație cu păreristica în valuri privind evenimentele mondene.
Nu poți avea o opinie cu adevărat profundă despre cineva până nu și-a dat cu părerea despre autism, vaccinuri, sinucidere sau muzică.
Recenta sinucidere a solistului de la Linkin Park a avut un rol mai important decât am tinde să credem. Moartea lui a scos la lumină ce-i mai rău și ignorant din unii oameni.
În calitate de non-fan Linkin Park pot spune că moartea lui Chester nu mi-a provocat nici măcar o emoție. Nu mi-a plăcut niciodată trupa și nici muzica lor. Cu toate astea consider că am ajuns în punctul în care pot comenta moartea cuiva privind strict motivația și contextul. Și singurul punct de vedere despre fanii Linkin Park e că ascultă Linkin Park. Atât. Nu-s proști, nu-s imaturi. Sunt doar fani LP.
Faptul că solistul LP s-a luptat cu depresia e un subiect în sine și trebuie discutat pentru că:
1. Depresia e treabă serioasă;
2. Chester e cunoscut de foarte mulți oameni și prin imaginea lui subiectul depresiei ajunge la mai multe urechi.
Dacă pe Facebook-ul tău (că-s pe peretele tău de Facebook) au apărut părerologi care au înfierat „proștii care mor de depresie” demonstrează evidentul: nu știi să-ți alegi prietenii/idolii internautici.
Problema nu-s ei. Ei sunt cel mult rugină umană. Problema ești tu. Da, tu. Prin simplul fapt că le acorzi amiciția ta, fie și online, le demonstrezi câți pasă câtuși de puțin de părerile lor. Le șlefuiești puțin ego-ul mic și trist.
Ar trebui să te pună pe gânduri faptul că ai în lista de prieteni oameni care au condamnat depresia ca fiind „un moft” sau „o prostie”. Tu-ți dai seama ce hal de oameni ai în jurul tău? Ești conștient pe cine onorezi cu prietenia ta?
Problema depresiei e că nu-i ca gripa sau sifilisul.
Nu strănută vreunul spre tine și ai luat depresie. Nu faci sex în toaleta unui club jegos, nu te protejezi și faci depresie. De depresie suferă și săracii și unii dintre cei pe care-i vezi tu pe yacht-uri în pozele de pe Instagram.
Depresia nu ține cont de vârstă, sex, culoare, orientare sexuală sau IQ.
Și tu poți să suferi de depresie, cândva. Și? Vrei să ai în jurul tău astfel de oameni? Care să te judece? Să-ți spună că ești prost că ești deprimat? Că viața e super/grea, dar ești tu prea prost s-o duci?
Vrei în jurul tău oameni care să-ți spună că dacă te sinucizi ești un lache flaușat și „mai bine mori” dacă asta crezi tu că-i mai bine?
La fel și cu penibilii care au comentat moartea Denisei Manelista în termeni bășcălioși și rasiști. Că „e bine că a murit, că era o manelistă”. Atâta ignoranță încât ar trebui să existe un Facebook separat pentru ei. Inteligența acestor oameni n-ajunge nici până la roata unei căruțe cu coviltir.
P-ăștia îi vrei tu în lista de prieteni? Pe retrograzii ăștia? Cu ăștia ai merge la o bere sau în vacanțe? Like-uri de la ei sunt echivalentul pomenii electorale de la PSD.
O spun cu mândrie: sunt mai mult decât încântat de oamenii pe care am reușit să-i adun pe Facebook. Indiferent de meserie sau venit, mulți îmi par (și îi știu) inteligenți, empatici și capabili de un sfat decent.
Sunt ferm convins că dacă mâine aș posta pe net că-s depresiv și vreau să-mi bag degetele-n priză aș avea parte de opinii corecte și sprijin să trec peste perioada nefastă. Fă acest exercițiu de imaginație și vezi câți liliputani ieftini te-ar încuraja să-ți pui capăt zilelor, doar așa pentru că ești un „prost deprimat și oricum nu meriți să trăiești”.
Succes în a vă alege prietenii de pe internet.
