Legea Grațierii are ca scop eliberarea celor care au condamnări de maxim 5 ani. Pe motiv că-s prea aglomerate pușcăriile, stau câte doi în pat, e nasol, e inuman, pute. Așa că dacă ai făcut o nasoală care nu merită mai mult de 5 ani poți să ieși liniștit.
De fapt, nici nu mai intri. Doar te trage judecătorul de perciuni, te bate victima la fundul gol și aia e.
Auzind justificarea m-a bufnit râsul. „Pușcăriile sunt prea aglomerate!”. Și?
Și paturile de spital sunt pline. Stau claie peste grămadă pacienții, streptococii și alte cele. N-ai loc să-ți întinzi picioarele de virusul care stă la capătul patului. Ce facem în cazul ăsta? Eliberăm pacienții care au chestii mai ușoare și necesită maxim 5 zile de spitalizare? Le dăm eliberare?
Nu-i loc în pușcării? Să se construiască. Oprim construcția la Catedrala Neamului și facem Pușcăria Neamului. Ceva frumos, înalt, cu parcare și tot ce trebuie. S-o vezi din satelit. La naiba, să se lovească satelitul de ea.
Să se scoată bani de la buget și să ridicăm cartiere de penitenciare, nu de case. Practic, mai construim o România în România. România pușcăriașilor și România celor liberi. Din când în când mai fac schimb de locuri între ei.
S-a umplut Bucureștiul de mall-uri.
Chiar nu putem transforma unul în pușcărie? Oricum mulți bărbați se simt ca-n închisoare când stau în zona cabinelor de probe așteptând să probeze femeia tot magazinul.
În ultimă instanță le ștergem pușcăriașilor conturile de Facebook. Se știe! N-ai Facebook, nu exiști!
