M-am urcat într-un ride-sharing și până aproape de destinație nu ne-am zis nimic. Eu m-am uitat în telefonul meu, el în al lui. Mai aveam cinci minute și mi-a vorbit.
- Frățioare, pot să te deranjez cu o întrebare?
- Da…
- De fapt, câți ani ai?
- 34.
- Aha. Eu am (mai mic), deci am ce să învăț de la tine că, vorba aia, ești mai trecut prin viață. Uite… eu nu sunt botanist…
- Ăăă…
- Adică nu pun botul ușor. Am început azi să vorbesc cu una. Ne-am cunoscut azi pe net.
- Ok…
- Și nu știu care-i faza… știe că-s șofer pe (companie de ride-sharing) și m-a luat cu vrăjeală că poate o duc și pe ea un drum, poate o duc de colo-colo, că n-are bani de (ride-sharing). Și nu știu… mă simt așa… folosit, mă-nțelegi?
- Ok…
- Plus că toată ziua prin mesaje… când s-a dat drăguță cu mine, când a făcut pe indiferenta și așa… rea, mă-nțelegi? Așa că și eu m-am enervat și am zis că n-am cum s-o ajut că am treabă, știi ce zic? Tu ce zici? Adică mi-a zis că vrea să ne vedem, dar doar când vrea ea și eu acum sunt la muncă și mi s-ar părea normal să lase și ea puțin de la ea dacă eu îmi rup din programul de muncă să ne vedem… că ea n-are job și d-astea, dar o înțeleg, știi ce zic?
M-am gândit să-i spun că poate e o mișcare de seducției pe care o face tânăra, poate e un joc de-a șoarecele și pisica și confuzia uneori specifică începutului.
- Da, nu știu… adică să mă ia așa din prima zi să fiu șofer pentru ea? Mi se pare așa…
Am zis să-l ajut cu un sfat pe care l-a primit Calogero (Lillo Brancato) de la Sonny (Chazz Palminteri) în filmul „Poveste din Bronx”. Era în film o fază în care un puști îi datora vreo 10$ lui Calogero. Și ăsta îl tot alerga prin cartier de câte ori îl vedea ca să-i dea banii. Atitudinea asta nu arăta bine. Așa că Sonny l-a văzut într-o zi că se agită pentru datoria aia de 10$ și ia zis să se calmeze că, de fapt, e un câștig. L-a costat doar 10$ să-și dea seama că celălalt nu e bun de nimic. (povestesc din memorie, poate erau 20$, oricum un mărunțiș pentru ce bani se învârteau în poveste)
Îi zic lui Calogero de București că, poate, drumul ăsta pe care-l solicită pisica e un mărunțiș și îl poate ajuta să vadă cât valorează interacțiunea. Poate fata chiar are o urgență, ori „e pe interes” și a descoperit asta repede.
Eram deja la destinație și l-am văzut căzut pe gânduri. Își plimba degetele prin linia trasă simetric prin freză. A pus mâna pe telefon, l-a scos din suport.
- Stai frate, că nu-i așa… să-ți arăt conversația…
Mi-a băgat telefonul în față și mi-a derulat conversația dintre el și domnișoară.
- Uite… aici zice că vrea să trec pe la ea s-o țin în „blațe”, aici îmi zice că-s „lău” când îi spun că n-am cum… și aici îmi zice să trec pe la ea să-i dau „ce are și ea nevoie ca femeie”. Frate, asta vrea sex. Eu nu vreau sex. Eu vreau o relație serioasă, nu caut sex așa… știi ce zic?
L-am bătut pe umăr și i-am spus să facă ce simte și ce are nevoie.
Nu știu ce a ales, dar sper că e fericit.
2 răspunsuri
Am avut si eu parte de o experienta similara, în perioada cand faceam taximetrie si eram si „botanist”. Dupa o cursa regulamentara si o conversație mișto, fata imi ceruse numarul si dupa imi dădea de inteles ca ar simti o conexiune intre noi, ca si-ar dori o relatie, dar sa o mai duc si pe ea de colo pana colo, una alta, prin minunatul trafic bucurestean. Ce-i drept, imi placea fata, dar de fiecare data ma refuza cand ii spuneam sa iesim in oras, la un cico sau cappuccino, la un cinema, sa mai vorbim de ale noastre si in afara masinii…Dupa cateva drumuri facute pe ochi frumoși, timp de două săptămâni, am decis sa pun punctul pe i si am avut o discuție serioasă pe Whatsapp in care i-am zis ca ar trebui sa se revanseze intr-un fel sau altul pentru favorurile mele, si nu financiar. Am primit block instant, neavând parte nici de relatie, nici de sex, iar de atunci nu mai stiu nimic de ea. Ce vremuri…acum vreo doi ani 😁.
Si in ziua de azi ma intreb care dintre noi a fost mai măgar :)))
Botanist și clănțist