În ultima perioadă mi-am pus următoarea întrebare: ce vor afla copiii noștri despre noi când ne vor căuta pe marele internet?
O să-ți fie nițel jenă să te descopere pe Facebook/Instagram așa cum te vinzi azi?
Despre părinții noștri bâjbâim una alta din poze (alea developate) și amintirile pe care vor să le împărtășească. Din (ne)fericire nu putem cunoaște nivelul prostiei lor juvenile. Dar când vine vorba de noi, generația care-și petrece un procent covârșitor din viață în online… văleu!
Să știți, înainte de toate, că dacă vorbesc despre vârste în textul ăsta mă refer strict la vârste mentale. Dacă spun „adolescent/ă” nu consider doar vârsta biologică, ci și aia mentală. O să vedeți la ce mă refer.
Recent un prieten mi-a trimis o poză cu o vedetă de la noi care s-a pozat pe net gătind. Izolată acasă. Goală. Pe tocuri. Cum fac femeile. Că asta a catadicsit ea să se arate lumii. Nimic de comentat și nici surprinzător. Vorbesc despre o cântăreață care, în ciuda anilor care te aștepți să-i aducă mai multă cumpătare, e tot o adolescentă, o tristă suferindă a sindromului Peter Pan. O liceană perpetuă.
„Nu, își îmbrățișează feminitatea…”. Aha.
Atât s-a putut.
Dar mai sunt mulți. Suntem mulți. Unii avem „faze”, „perioade”, alții sunt penibili online ani de zile. Au „faze” mai lungi, aproape interminabile.
Mă gândesc la faptul că, în funcție de gradul de inteligență, unii copii își vor întreba părinții: „tati, de ce ți-ai pus zacuscă-n cap în clipuri pe net? La 30 și ceva de ani”. „Mami, de ce ai simțit să-ți pozezi fundul de 500 de ori și să-l pui pe net?”.
Copiii conspiraționiștilor (dacă printr-o minune n-ar avea aceeași gândire) și-ar întreba cu siguranță părinții: „băi tată, dar chiar așa le știai tu pe toate? Toate secretele lumii s-au adunat în capul tău? Ești agent secret? Pe Facebook-ul tău am găsit răspunsurile la toate întrebările lumii”.
Fetițele vedetelor doar-sexy (dacă printr-o minute n-ar avea aceeași atitudine online) și-ar întreba mamele: „mami, cum te simți citind de la tot felul de cocalari și libidinoși că ești <<bună>>, <<șmecherie>> sau <<aș intra în tine ca Covidu-n diabetici>>?” .
Din păcate trezirea copilului e invers proporțională cu nivelul de glorificare al părintelui. Dacă plodul apare în viața unui Zeu al ridicolului online sunt șanse uriașe să creadă că ăla e nivelul suprem al calității umane.
Și nu poți s-o joci pe asta cu „momentul de slăbiciune”, dacă momentul a ținut ani de zile și l-ai călărit oportunist.
Altfel spus, pe hi5 cred că am 2-3 poze emo și pe mIRC am tot mințit că am mașină și că locuiesc în Constanța.
