Liviu Vieru-mi este prieten pe Facebook de luni bune și eu nu știam nimic despre el. Am văzut în niște poze că-i solist în vreo trupă, dar spre rușinea mea n-am ajuns să-l ascult live. Norocul nostru: are concert azi (25.11.2017).
Între timp, până n-ajunge vedetă și uită de plebe, să aflăm niște chestii despre el.
…
-
Domnule, trebuie să fiu sincer: n-am ascultat nimic cântat de tine. Care-i cea mai bună piesă a trupei în care activezi?
La momentul asta nu ai mare lucru ce să asculți. Până la vârstă asta m-am zbătut cu morile de vânt fiind implicat în trupe cu copii care mai de care mai complicați sau complicanți. Drept să spun, nici eu nu a fost vreun talent vreodată. Dar fiind dat dracu de perseverent am început odată cu proiectul pe care l-am creat să evoluez și să înceapă treptat să îmi crească stimă de sine artistica.
Trupa în care activez se numește Antiheroes și are un concept imens în spate, ce va fi dezvăluit din primăvară. Folosesc cuvinte grandomane, e drept, pentru că e precum bebelușul meu. Am recrutat 1 an jumate oameni pentru el, de la instrumentiști, cât și echipa tehnică, astfel încât să ne putem autosusține și să investim toți creativitate și emoție în treaba asta. Astfel că am devenit o familie făină și retardă pe alocuri, ce trage din ambiție personal să scoată maxim fiecare pe părticică lui.
Pana acum am făcut multe cover-uri și am avut probleme de componență. Dar acum s-au rezolvat și lucrăm la propriile piese. Astfel că acea piesă de referință nu va mai întârzia prea mult.
Ce pot spune e că e de rock, alternativ și nu nișat, cu ceva influențe de electronică și multe alte condimente (clasice de exemplu).
-
Cum merge cu muzica în România? Tot așa, de o merdenea?
Muzica în România suferă precum fotbalul și produce precum APACA.
Cum văd eu e așa. Există zona underground în care sunt extrem de multe talente. Aici sălășluiesc însă oameni cu foarte multe filme personale. Genul asta de filme în care trip-ul se duce către a cânta doar ce le place, cu influențe din ce le place și cred că au înțeles. Toți se avântă să reinventeze stiluri de mult apuse și renega melancolic sau brutal ce apare nou. Hipsterime ai spune, dar nu. E mai mult o constantă frustrare ce se manifestă prin contrast pe tiparul „dacă ăla din heavy rotation face summer maneluțe cu producție profi pe 3 acorduri, eu trebuie să demonstrez de ce sunt în stare prin virtuozitate. Să se înțeleagă din muzică mea cât Floyd sau Cash sau whateva mă mișcă pe mine în cutiuță.” E eminamente greșită ideea dacă nu e asumat. Adică da, dacă vrei să rămâi să cânți doar pentru prieteni și ești asumat pe treaba asta e fair. Dincolo de asta nu.
Mai e zona asta comercială în care nimeni nu se mai zbate nici măcar să își ia un alias. Să gândească un concept sau o identitate muzicală. Totul e făcut la restaurant pe șervețel și apoi servit pe tavă la radiourile veșnice care cântă printre înjurăturile din traficul Bucureștean sau la paranghelii de partid. Iubiri de o vară. Trecatoare.
Partea cealaltă, a non cântăreților e și mai tristă. Oameni nepregătiți, care ghidează lăutărește și prost, că știu ei ce e un management, un pr sau un concept development. În absența unei coeziuni cu o echipa care să țină spatele „frontman-ilor” lucrurile nu au cum să devină mai bune.
Vezi… vorbesc mult despre asta. E un subiect delicat. Dar sper curând să am un cuvânt greu de spus în a face lucrurile să devină mai bune prin activitățile pe care vreau să mă bag în antreprenoriat. Vom vorbi dacă mă mai întrebi despre asta.
-
Te văd logodit. Felicitări. Casă de piatră! Cum ți-ai cerut aleasa?
Logodit oficial nu sunt (încă). Am rămas stupid de meticulos în a alege când și cum fac momentele astea în viață. E rezultatul tenebrelor de a trăi în minunata Romanie.
Dar ea e aleasa inimii mele și, da, o voi cere curând (shhh ;)). Aparte de asta, ești din start invitatul meu la nunta. 🙂
-
Te văd corporatist la Honeywell. Cum se împacă firea de artist cu munca de corporatist?
Sunt corporatist (încă) la Honeywell pentru că nu cred în ideea suferinței în artă. Am crezul că dacă tu nu ești stabil emoțional și financiar nu poți să fii focalizat pe nimic în mod coerent, și nu poți dedică timp de calitate unui lucru.
Cum în mod evident, în afară de a cânta la nunți și evenimente private (nu zic că e rău) nu faci bani din muzică la momentul acesta în România (că new comer mai ales), am ales să îmi ofer stabilitate pentru a da timp de calitate artei. Chiar dacă e mai puțin, el e nealterat de probleme de subzistență sau frustrări. Aici cele două lumi își dau mâna, în ciuda tuturor zbaterilor și chemărilor muzicale.
-
Dacă am bea o bere unde am merge?
Daca am bea o bere am merge până la Mega. Dar eu cred că vrem să bem mai multe și să ne bucurăm de ele așa că le bem Sâmbătă la Paque Bistro la concertul trupei mele. Știu că îmi fac reclamă, dar mă revanșez acolo.
-
Cea mai mare reușită profesională?
Cea mai mare reușită profesională nu o pot cuantifica încă. Cred, pentru moment, că am reușit să fiu ceea ce sunt și să acumulez suficient de multe informații și contacte astfel încât în viitorul apropiat să generez acel lucru relevant.
Daca ar fi totuși să enumăr ceva, ar fi ONG-ul pe care l-am avut în Focșani (locul de baștină) care se numește „Atelierul celor 7 arte„, și pe care vreau să îl reactivez aici tot la anul și proiectul Antiheroes despre care am spus mai sus. În rest, toate sunt umane și nu sunt de nefacut.
-
La bătrânețe te întorci în Focșani sau stai p-aici? Cum te vezi la 60 de ani?
La bătrânețe am treaba multă. Atât în București cât și în alte locuri. În mod cert nu în Focșani, decât probabil indirect și incident. Nu am nimic cu locul de baștină. E până la urmă unde m-am format și datorez multe persoanelor care au contribuit la asta. Însă nu mă văd întors pentru că e, să spunem, „prea cuminte și burghez„.
La 60 mă văd un fel de Anthony Hopkins care e activ și face treburi importante pe zona de artă. AMIN.
-
Vreun hobby?
Am avut tendința să scriu tot de artă și muzică. Dar astea au fost convertite în pasiune și semi-profesie.
Asa că am să zic că îmi place să mă joc. Pe console în general. Deși acum nu mai dețin una, sper să vină moșu’ cu ceva, că doar am fost cuminte.
-
O părere despre ce se-ntâmplă în Catalonia?
De când mi-ai pus întrebarea, a trecut momentul. Dar o să răspund că și context.
Ce se întâmplă în Catalonia e destul de periculos întrucât generează precedent și context pentru multe astfel de manifestari.
Concret, o provincie ce produce mai mult decât celelalte e gata să se separe de tot ce înseamnă Spania din simple rațiuni economice. E că și cum Bucureștiu decide mâine că nu mai vrea cu nimeni, Transilvania își declara independența sau merge la unguri iar Vaslui rămâne într-un fel de limbo.
E trist pentru că lumea e orientată către separare și interese proprii, și nu către a conlucra pentru a genera solutii.
La nivel mondial însă, de la povestea cu Brexit, o să tot vedem astfel de fenomene care în multe locuri o să aducă conflict civil. Și nici noi nu stăm foarte bine din prisma asta. Așa că dacă nu se alertează niște capete luminate, lumea va deveni încet dar sigur un loc mai nesigur.
-
Ceva amuzant?
Ar fi amuzant să mă mai bagi în seama după cât a durat până să îți răspund la mail.
E amuzant să realizezi că Iliescu nu există, e doar Loredana nemachiata.
Si materialul asta mi se pare amuzant. Precum e și vlogul tau.
