Când eram copil jucam fotbal la Rocar București.
Țin minte că o mămică și-a retras copilul de la echipă după ce a văzut cum la un antrenament era pus să dea cu capul în minge de mai multe ori. Toți făceam asta. Antrenorul ținea mingea și noi trebuia s-o lovim cu fruntea precum niște ciocănitori.
Copilul ăla n-a mai venit la antrenamente că îi era teamă mamei lui să nu „damblagească” de la atâta dat cu capul. Restul părinților au cam persiflat situația. Că „vai, îl ține-n puf”. Și noi, copiii, îl cam luam la 13-14 pe puști (în absență) pentru că-l consideram pămpălău. Știam noi că antrenamentele alea sunt o dovadă de masculinitate.
Trec anii și se discută din ce în ce mai mult despre o legătură între demență și fotbal. Se pare că sportul rege nu te afectează doar în sensul în care ajungi să-ți epilezi picioarele, să-ți cumperi mașini scumpe și să bei alcool până uiți cât ai băgat la pariuri.
Ba mai mult, între timp s-au găsit numeroase legături între demență și box, hochei, fotbal american și munca la Antena 3. Pentru că trebuie să dai cu fruntea-n burta lui Voiculescu.
Simt că tratez doar 1% din problemă, dar încerc să mă gândesc la părinții care-și dau copiii la sporturi de contact. Nu or să fie toți campioni. Unii mai mănâncă bătaie. Uneori de foarte multe ori. Cum e să-ți vezi copilul de 7-11-14 ani bătut mereu, lovit în cap cu pumnii și picioarele (în funcție de sport)? De ce? „Să învețe să se apere”. Nu știu ce să zic… Dragnea n-arată prea karatist și se apără extraordinar de bine cu bani și influență.
Dar repet, discuția e amplă, sportul ține de disciplină, conduită, corp sănătos. Cu toate astea, unele sporturi… zic și eu.
Acum nu știu dacă băiatul ăla retras de mă-sa de la Rocar a ajuns vreun obez sedentar, fericit că n-are demență de la dat cu capul în minge. Dar în curând preconizez că o să aflăm cât de multă legătură este între această formă de schizofrenie și cel mai iubit sport.
Și stați liniștiți, n-am făcut mult fotbal. Vreun an. După o ședință avută de părinți cu Bumbescu de la Steaua a reieșit că n-am „zvâc și nerv”. Până la urmă, ce atâta agitație? E doar o bășică, o poartă și o industrie de miliarde de euro. Demențial.
