Să vorbești despre penisul cuiva este desuet. Nu-i frumos, nu se cade. Nu-i spui unei femei că are țâțele lăsate, nu-i spui unui bărbat c-o are mică. Oricum își va da seama după grimasă.
Este cu atât mai necorespunzător să vorbim despre penișii persoanelor importante.
Nu putem spune dacă Mihai Viteazu o avea mare și asta-i dădea o încredere nebună, dacă Ștefan cel Mare era „de grabă vărsătoriu de sânge” pentru că era înzestrat cu un mădular direct proporțional cu înălțimea, ori că Vlad Țepeș compensa lipsa biologică prin tragerea în țepe lungi și groase.
Cum bine puncta și Radu Isac într-un show de stand up, nu putem spune nici măcar dacă Iisus Hristos o avea mare. Nu putem spune c-o avea mică, pare blasfemie. Și nici nu putem trece cu vederea un penis divin, nu?
Singurul penis important despre care se vorbește (prea) des este cel al lui Hitler. Anual istoricii/jurnaliștii mai scot la lumină câte un articol despre „cât de mică/urâtă/încovoiată/diformă” era bijuteria liderului nazist, aceste știri având rolul de a arăta încă un motiv pentru nebunia lui. S-a ajuns până-n punctul în care s-a scris despre Hitler că avea o malformație și un micropenis.
Despre Hitler e voie.
Alții aveau doar „un apetit sexual ridicat”.
Acestea fiind zise, acest text nu se vrea o bășcălie de spatele blocului, ci o discuție serioasă despre impactul mărimii penisului asupra propietarului și asupra celor pe care-i conduce purtătorul de mădular.
Mărimea penisului se răsfrânge vizibil și evident asupra psihicului unui bărbat. Nu-s legende când vorbim despre frustrații care compensează cu mașini impozante, megalomănie fățișă, ori nevoia de a conduce. Frustrarea capătă multe forme, dar de cele mai multe ori e de 100 de ori mai mare ca penisul. Un penis mic poate provoca răsturnări politice, drame internaționale, chiar moartea a milioane de oameni.
Nu-i de joacă.
România stă și foarte prost în Topul Mondial al Penișilor. Locul 99 cu 12,73 cm. E puțin. E jenant. Ai crede că dacă nu avem autostrăzi, și banii se duc pe p*lă, am aduna, măcar, de un falus național pe la un 15 cm. Cu 12,73 nu știu ce mai faci în ziua de azi.
Ungurii ne-o flendură prin față de pe locul 35 (15,61) – motiv pentru care încep să cred că trebuie să le dăm Ardealul, de rușine -, bulgarii ne salută de pe locul 50 (15,01), sârbii, locul 57, ar putea să-și folosească mărimea pe Sebi Ghiță (14,87), iar Rep. Moldova nu apare în statistici pentru că oricum sunt p*lă de beți (64,5… litri de spirtoase/an de om).
Congo stă cel mai bine-n top, cu 17,93 cm. Așa că să ne bucurăm dacă mai suntem comparați cu statul african. E de bine.
Acum că am trecut prin analiza emoțională/matematică a penișilor, să ne gândim puțin de ce se-ntâmplă ce se-ntâmplă.
Dragnea? Băsescu? Ponta? Tăriceanu? Iliescu? Care-i faza cu setea lor de putere? Un instinct de lider, ori o micropenie rușinoasă?
Mustața aia de actor de filme porno, din anii 70, pe care o afișează Dragnea, ascunde un Ron Jeremy autohton sau un lache flaușat care vrea să lărgească ceva și tot ce poate este datoria țării, contul personal și plasa de pomană electorală?
Știu că pare un subiect rușinos, dar m-aș uita cu alți ochii la politicienii români dacă aș înțelege că-s niște neajutorați genetic. Aș arăta puțină empatie. Puțină.
Mărimea penisului explică multe. Nu vedeți că Merkel o are cea mai mare din toată Europa?
P.S. – conform unui studiu la nivel mondial, bicicliștii din România sunt cei mai dotați.
