Nu vrei să citești? Ascultă:
…
S-a mai dus un an, a mai trecut un Eurovizion. Anul ăsta n-am fost acolo, să ne batem pentru Șlagărul Uitării. O performanță tristă. Trăistariu a plâns de ciudă până i s-a scurs tot rimelul.
A câștigat Israel. La Eurovision. Nu vreți să dezbatem subiectul ăsta cu harta continentului în mână. N-are rost.
Cu ce vreți să începem? Hai să începem cu melodia.
Când am auzit piesa „Toy” interpretată de Netta Barzilai, am crezut că solista și-a prins degetele în clanță. Melodia începe cu următoarele versuri:
„Ree, ouch, hey, hm, la
Ree, ouch, hey, hm, la
Ree, ouch, hey, hm, la”
Frumi.
Apoi cuvintele curg la fel de haotic precum restul show-ului. Și spun asta din perspectiva omului care a ascultat și văzut tot felul de dubioșenii punkiste până în ziua de azi.
Artista turuie niște versuri despre femei, standarde feminine, patriarhat. Pare un fel de Șuie Paparude feminazi după 5 litri de vodcă proastă. Apoi mai scoate niște onomatopee, dansează ca o găine și poftim hit.
Unele femei vor spune că-i o melodie motivațională despre libertatea femeilor, egalitatea de gen. Eu o să spun că-i o aiureală comică pe muzică. Și nu știu cât reprezintă femeile. A, dacă vreți să fiți catalogate ca fiind haotice, zurli și comice… ăsta-i imnul vostru.
Din perspectiva publicitarului vă spun că melodia asta a adunat tot ce vor femeile să audă: că-s perfecte, îmi iau „floarea” și plec, „stupid boy” și „nu-s jucăria ta”. Poți să bagi ingredientele astea în orice piesă și devine un hit motivațional pentru femei. Să vă fac o demonstrație:
„Vreau să trăiesc mai mult,
Vreau să nu mai strănut.
O tabletă de iubire vă rog!
Nu-s jucăria ta,
Ești stupid boy, da da
Îmi iau floarea și-am plecat, pa-pa!
Farmacia Inimii, Catena!”
Acum, lăsând critica de artă, am să discutăm despre mândria rubensiană.
De câte ori apare câte o artistă plinuță (eu spun „plinuță” la tot ce înseamnă IMC peste primul grad de obezitate) se inflamează spiritele. „Wow, ce tare că-i plinuță și militează pentru acceptare și încurajează oamenii să se iubească așa cum sunt!”. Nu. Greșit.
E greșit să propovăduiești ca oamenii să nu se suporte (cu asta se ocupă industria fashion).
E greșit să-i îndobitocești pe oameni să se accepte așa cum sunt. Asta-i plafonare. Pe planeta asta sunt miliarde de gusturi, nu-i problemă că ești plinuță și nu te plac unii bărbați. Problema e să nu stai cu zecile de kilograme pe tine și să spui „eu sunt ok așa cum sunt, mă accept și cântăreața X a zis că-s frumoasă oricum”. Ești frumoasă, dar o să mori.
Nu zice nimeni să slăbești de urâtă ce ești (cu asta se ocupă industria fitness). Oamenii vor să slăbești ca să nu-ți capituleze inima în grăsime. Atât.
Da, ești simpatică, ai simțul umorului, carismatică, dar încearcă o serie de metode verificate și promovate de medici pentru a pierde din kilogramele în plus. E ok, nu-ți fură nimeni mândria. O să-ți porți cu mândrie vergeturile și pielea lăsată și o să-ți găsești pe cineva care să te iubească pentru asta și să fetișizeze cu excesul de epidermă.
4 răspunsuri
Uau, nu am fost la curent anul ăsta cu Eurovizionu’ și deci nu prea aș vrea dreptul să-mi formulez o părere avizată în sensul că x a fost mai bun ca y. Singura melodie pe care am ascultat-o participantă la Eurovision a fost asta, cea câștigătoare. Pe bune, probabil una dintre cele mai tâmpite melodii. Serios.
Nu sunt nici critic muzical, dar acum, ce-mi inspiră mie melodia asta? Absolut nimic. Dar absolut nimic. Nu mă leg absolut deloc de aspectul artistei, nici nu mă interesează. Pe mine mă interesează strict cum și despre ce cântă, iar la acest capitol, mi s-a părut că am urmărit o găină în timp ce caută într-o disperare o râmă sub o piatră, spunând cocoșului că nu are nevoie de ajutor ca să găsească o râmă.
Cam atât.
Te las, o zi faină să ai!
Cius!
Nu puteam să fiu mai concis.
Apropo dacă te-ai uitat la videoclipul oficial al melodiei, o prietenă a zis și parafrazez: „Asta este o balerină închisă-n McDonalds!” și închid ghilimelele. Aștept opinia ta avizată asupra acestei păreri feminine.
O părere feminină comică :)))