De azi m-am hotărât să încep o dietă de 30-40 de zile fără gluten. Probabil că unii dintre voi se vor întreba „de ce?”.
Să știți că n-o fac pentru că empatizez cu glutenul care, pentru cine nu știe, e ținut în crescătorii, în condiții inumane, în picioare, îngrășat forțat, muls cu forța și nu vede lumina zilei niciodată.
O fac pentru că am dermatită. Și după ce am cheltuit pe șampoane/creme/medici cât a dat Trăistariu pe implanturile alea nereușite, m-am hotărât să încerc și o alimentație fără gluten. Am citit io pă internet că glutenu` dă dermatită. Când ești bărbat pupi și moaște (fără gluten) ca să nu-ți pierzi părul.
Dar viața fără gluten se anunță grea. Încă din prima zi.
Astăzi mi-a luat două ore să găsesc pâine fără gluten prin cartier. Fie vorba-ntre noi, o chestie exagerat de scumpă și fărămicioasă. Dar nu pot mânca ouă fără pâine (fără gluten).
Dacă mă citesc oameni care au acest stil de viață aș vrea să-i deranjez cu o serie de întrebări:
- Unde prin București se găsește pâine fără gluten? E vreo hipstereală d-asta (neapărat cu prețuri mari, cum altfel!) prin oraș?
- Există restaurante/pub-uri/crâșme/spelunci/bodegi care au și chestii fără gluten? Și nu mă refer la localuri specializate pentru o astfel de alimentație că de obicei astea sunt locurile unde nu poți să-ți scoți tovarășii la o bere. Nu vreau să încep să umblu prin RaiulVeganilorCareSePupăCuCâiniiPeGură pentru că n-am ce să mănânc în vechile localuri. Că dacă ajung în astfel de locuri trebuie să-mi schimb prietenii pentru unii fără gluten. E vreo burgerie/pizzerie/șaormerie care acceptă și aglutinați (cuvântul ăsta NU înseamnă „oameni care nu mănâncă gluten, dar ar putea)?
- Și-a mai rezolvat cineva dermatita prin regim fără gluten? Nu că am funcționa la fel dar e entuziasmant să știu.
Acestea fiind zise, aștept să văd cum o să decurgă bucata asta de viață fără bere, pizza, burgeri, șaorme, pâine… Poate o să merite. Poate că-ntr-o lună o să arăt ca Valderrama.
