Cred că ați văzut și voi filmarea cu bărbatul mort la Piața Obor din București:
De remarcat faptul că angajații firmei private de ambulanță au ajuns la suferind foarte repede. Păcat că n-au fost la fel de prompți și la cursurile de prim-ajutor.
Ce pretenții am și eu…
Nu pot spune prea multe pentru că, sincer, nici eu nu știu metode de prim-ajutor. Până acum nu mi-a trecut prin cap să învăț să fac o resuscitare, să scot un cârnat din gâtul vreunui calic, ori să liniștesc o femeie după ce intră în fibrilații că și-a rupt o unghie. Jur că de azi învăț.
Învăț, că dacă am vreodată nevoie vreau să mă resuscitez singur. Ba chiar insist!
Până vine salvarea aia bună să nu care cumva să mă frecționeaze vreunul angajat de o firmă de taximetrie cu girofar. Lasă.
Dacă mă vezi vreodată căzut pe stradă, și vrei să chemi cea mai obscură salvare, mai bine comandă o pizza:
– Alo? E un bărbat căzut pe stradă! Veniți repede!
– Știți… ați sunat la Jerry`s Pizza…
– Știu! Veniți repede cu o pizza mare cu wedges, cârnați și telemea! Repede că-l pierdem! O doamne, scuipă glume!
În altă ordine de idei, eu nu știu cum se fac „firmele” astea de salvări, dar mă bate gândul să intru în bizniss. Îmi cumpăr un Tico, îi pun girofar, cruci roșii pe geamuri și merg prin oraș în căutarea unor vieți de salvat.
Nu știu să fac multe, sunt speriat de seringi, nu-mi place să văd sânge și bale, dar pentru infarcturi fac un ceai senzațional, leșinurile le tratez cu discursuri motivaționale și am un sirop de cătină bestial pentru orice hemoragie.
