Experiența m-a ajutat să-mi dau seama că-n 99% din situații orice concurs care implică mai multe domenii artistice și-n care se caută “cel mai talentat” are absolut 0 (zero) relevanță. Cum de asemenea, tot experiența, mi-a relevat faptul că-n 99% din cazuri, un concurs care implică o adunare de oameni din același domeniu artistic are 0 (zero) relevanță.
A, dacă anunți un concurs muzical și pui toate trupele să cânte aceeași piesă în același stil îți poți da seama care este a mai bună.
Ori dacă pui 300 de actori să-ți recite același monolog în același stil îți poți da seama care-i mai bun pe rol. Ori să pui 100 de comedianți să-ți spună aceeași glumă, există o șansă să-ți placă de unul care “o dă mai bine”. Dar nu e just și nu te aștepta la un verdict definitiv când pui la grămadă oameni (din același domeniu, ori domenii diferite pentru “măcel artistic”) și le spui “acum să-mi demonstrați care-i mai valoros”. Ce-i poți spune pictorului când a pierdut runda în fața jongleurului? Îl face asta un antitalent? Dar dacă-l pui pe un peisagist fabulous să-și demonstreze talentul în fața unui portretist fără pereche? Un comediant frivol dar cu prezență scenică în fața unui timid cu glume inteligente? Cine învinge?
Concursurile de asemenea factură îmi par foarte utile dacă vrei validări și confirmări că “ești bun”, ori că “mai ai de lucrat”, dar sunt cu atât mai minunate pentru că te pun în contact cu tine.
Atunci îți descoperi limitele, capacitatea și publicul tău. Doar al tău. Nu poți intra peste un alt domeniu, un alt gust, fără să schimbi ceva la tine și în tine. Și dacă n-o să-nțelegi asta o să te simți frustrat și furat. Și de aici începe declinul tău. Nici măcar nu consider că este normal să te schimbi. Este important să crezi în nebunia și talentul tău. Dacă te schimbi unde mai e plăcerea de a face lucrul care te fericește și te deosebește? Nu-i stres, există și recunoștere post-mortem.
Arta, indiferent de formă, nu este pentru lupte-n arene. Pentru că arta ține de gusturi. În primul rând ale artistului și apoi ale publicului. Dacă-ți place bine, dacă nu… poate că nu ne potrivim mai înainte de toate verdictele negative. Să nu uităm că Fernando de la Caransebeș are fani. La fel și Trăistariu sau pictorul care-l portretizează obsesiv pe Becali. Pentru fiecare gust avem un artist.
Pe cine vezi câștigător în următoarele “dispute”? Picasso Vs. Grigorescu? George Carlin Vs. Jean Paler? Led Zeppelin Vs. Phoenix? Poți să dai un răspuns fără să te raportezi la ce-ți place ție și contextul în care au apărut? Fără să te legi de gusturi, plăceri, educație, mediu, influențe, parcurs, legături, etc.?
