Nu e nimic spectaculos în faptul că moartea lui Maradona a polarizat lumea. Orice eveniment produce o schismă. E o altă regulă a vieții, precum regula 34 (dacă ceva există înseamnă că s-a inventat/realizat/filmat/desenat ș.a.m.d. și o variantă pornografică a ceva-ului).
Am citit editorialul lui CTP despre Maradona. Le-am citit și pe alea elogioase.
Dacă mă întrebați pe mine… eu cred că toate sunt corecte în lumea lor. Când am auzit că a murit Maradona m-am întristat. N-am fost fan, nu m-am prefăcut în copilărie că-s Maradona (am vrut mereu să fiu Lăcătuș) și nici nu cred că m-am uitat vreodată la vreun meci cu el (din arhivă). Dar a murit un simbol.
Asta a fost Maradona. Un fotbalist talentat, carismatic, expansiv, un moralist vicios și un simbol politic pentru o țară (ori o gândire).
Atât. E destul.
Ăștia care o țin sus și tare că „despre morți numai de bine” sunt ceea ce Toma Caragiu spunea despre legionari în Actorul și sălbaticii: „sfinți impotenți”.
Tot scandalul pornit după moartea fotbalistului mi-a demonstrat (a câta oară?) că de anumite lucruri n-are rost să vorbești. Nu acum, nu public. Poate în cărți, locul unde oamenii fac deja un efort să-ți descopere și înțeleagă ideile. Să spui pe net ce crezi despre subiecte sensibile e semn de ațâțare a mulțimii care n-are timp/chef/energie să citească un text profund. O să verticalizeze prin el și se va rezuma la cuvinte cheie. Concluzie? „Hater”.
Unele idei merită păstrate doar pentru cărți. Istericoșii online nu merită analize profunde, sunt prea lobotomizați de superficialități care se derulează din deget.
Și m-am mai gândit la o treabă: voi vă imaginați cum o să fie când o să moară Hagi?
O să fie doliu național. Unii vor spune că a fost mare. Alții că a fost cel mai mare. Că a fost mai mare ca toți. Câțiva vor spune că n-a fost așa mare, ci a fost contextul de așa natură. Că alții, tot români, puteau să fie și mai buni dacă X sau Y lucru. Că a fost un antrenor slab. Că a fost agramat. Că și-a idealizat copilul. Că a fost imoral prin asocieri păguboase (becaliene).
Și variațiuni pe temă.
Concluzia n-o să existe nici atunci cum nu avem una nici astăzi. Poate doar că unele lucruri nu merită aprofundate. Sau merită?
Despre morții glorioși numai de bine. Alte opinii în cărți.
Sunt confuz dacă trebuie să-ți manifești orice opinie…
