Am primit ceva reacții la scrisoarea de ieri către Dumnezeu/Allah/Buddha/Odin/Zeul Țestoasă/etc. și unele au reușit să mă pună serios, pe gânduri pe când altele mi-au provocat o ușoară iritare la nivel logic.
În primul rând trebuie să clarific un lucru: fiind ateu (nu-i o bravură, nu-i o „perioadă teribilistă, las’ că vezi tu…„) n-am cum să port conversații cu Ăl de Sus. Scrisoarea e doar o ironie la adresa celor care subliniază ce minunată e Providența când se întâmplă ceva bun și ce vinovați suntem noi, ăștia toți care avem liber arbitru, când se întâmplă o nasoală. Pe scurt, când e de bine e Dumnezeu. Când e rău e din vina noastră. Tot n-am fost concludent? Ok. Alt exemplu:
– E o minune de la Dumnezeu! S-a vindecat de cancer! NU ȘI – E o minune de la Dumnezeu! N-a fumat toată viața și-a murit de cancer!
Acum că am terminat cu explicarea micului delir metaforic pe care l-am trăit ieri vorbind cu Ăi de Sus să dezbatem cele mai interesante comentarii primite ieri. O să râdem, o să gândim, o să fie interesant (m-am gândit serios dacă să blurez numele oamenilor sau nu, dar pe unii m-am gândit că-i bine să-i aveți prieteni că-s oameni mișto, pe când alții…
Dom’le, ce să mai, eu nu-s ca ăia care nu vă spun în ce hipermarket s-a găsit mâncare stricată!):
Ez are dreptate. Pot să fiu acuzat de aplicarea standardelor duble din motivele enumerate de el. Eu am încercat să fiu imparțial și să arăt că Providența a fost inertă la toate dramele lumii, nu doar evenimentele din Paris, Londra și Bruxell. Din păcate pentru Turcia/Libia/oricare alt stat non-european, textele cu dramele lor nu atrag. Și nu că nu atrag rating/trafic, ci nu atrag simțul civic.
Masele nu par dispuse să plângă și pentru ei. Nu știu de ce… Cred că-i o altă formă de „rasism”. O să-i spun „rasism pragmatic” – când deplângi doar victimele din proximitate, ori cele care împărtășesc câteva valori cu tine… în rest… „e treaba lor ce fac, să nu vină la noi!„. Am mai vorbit despre asta AICI: unii ucrainieni luptă pentru libertate, alții, la câțiva kilometri, fac shopping în mall.
Mai sus vedem cum doamna Camelia Enache e pur și simplu „puțin” rasistă. Adică noi albii am evoluat așa… spontan, fără să exploatăm pe nimeni, și incapabilii ăștia din deșert/junglă nu-s în stare de nimic. E același discurs ca-n cazul țiganilor: „cum dracu nu se integrează și ăștia că le-am dat locuri speciale în școli! Au fost sclavi, dar doar până acum 100 și ceva de ani și doar vreo 6-700 de ani… ce mare brânză?”.
Cătălin subliniază întocmai ce spun eu la începutul textului: e de bine = Dumnezeu; e de rău = oamenii. Nu, nu-i ușor să dăm vina pe Dumnezeu. Dumnezeu are cei mai mulți și înverșunați avocați. Asta dacă un avocat are voie să fie rudă cu inculpatul.
Uneori unii oameni vor să scoată-n evidență că naziștii erau atei (greșit, credeau într-un mambo-jambo religios) și că-n perioada comunistă erau omorâți oamenii pe considerente religioase. Nu. Comuniștii omorau pe linie de doctrină politică. Fiind religios însemna DOAR că ai alt lider și asta nu era permis pentru că singurul tău lider trebuia să fie Înaltul Conducător.
Dar în cazul comuniștilor problema scârțâie și e greu de dezbătut. Să nu uităm că preoțimea turna la Securitate și unele fețe bisericești au beneficiat de niște libertăți incredibile pentru aceea perioadă. Dar nu, oamenii nu erau omorâți pentru că aveau credință-n Dumnezeu, ci pentru că nu credeau în Partid/Lider/Doctrină.
Bine. Atunci care-i rolul lui Dumnezeu? Poate greșim undeva… poate că templele/catedralele n-ajută la nimic în raportul om-Dumnezeu și poate, POATE, că trebuie să investim în raportul om-om.
Religia nu dă speranță, dă și delir. Și dacă Dumnezeu e „în noi” care mai e rolul religiei organizate? De ce mai există creștini, evrei, musulmani dacă Dumnezeu e în noi? De ce nu se răscoală toți pătrunșii de dumnezeire împotriva fariseilor care cer bani și dezbină oamenii în numele Lui?
De ce-l sărbătorim pe Dumnezeu după canoane dacă el e în noi? Cât despre recomandarea vis-a-vis de cartea lui Donald Walsch, nu, nu vreau să trec peste faptul că autorul spune că „e o conversație reală”. Asta poate spune multe despre sănătatea autorului. Chiar dacă are sau nu condei.
Oamenii uită de criminalii albi. Aparent terorismul e ceva specific doar celor de culoare/altă religie.
Nu cred că liderii ISIS sunt 100% convinși de Coran, dar ăia care se aruncă-n aer par destul de spălați pe creier. De asemenea, nu cred că Papa și ceilalți bărbați în fustă cred neapărat în Dumnezeu. Dar bijniss is bijniss.
În concluzie:
Asta a postat Mândruță azi, după ce probabil a citit știrile din Agerpres. Probabil oamenii au fost dresați de ISIS, dar mai important: nu sunt refugiați sirieni. Așa că înainte să te isterizezi că vin sirienii și se aruncă-n aer prin Europa, poftim, încă o dovadă că teroriștii sunt europeni. Așa că mai amânați puțin construirea zidului în jurul continentului.
O zi bună.
