Îi mai văd prin metrou, prin restaurante, ori prin parcuri. Sunt printre noi. Puțini, ascunși, dar sunt printre noi. Își cresc urmașii după metode care ar șoca pe oricine, de parcă-s animale, copii ai junglei. Sunt ignorați de majoritate și nu înțeleg cum de nu sunt luate măsuri împotriva lor. Suntem orbi în fața problemei.
Vorbesc despre părinții care nu le dau copiilor ecran.
Oameni care au îmbătrânit urât și nu țin pasul cu societatea modernă în care ne aflăm. Cum să trăiești la marginea anului 2020 și să nu-i oferi copilului tău un smartphone în brațe când începe să orăcăie? Un televizor când are chef de joacă? O aplicație când vrea contact fizic?
Am văzut atâtea metode grozave de parenting în metroul din București.
Într-o zi un copil în căruț cerea niște atenție de la părinți. Avea chef de vorbă, voia să facă schimb de idei (pe limba lui), prostii d-astea. Animale fără discernământ. Extraordinară prezența de spirit a tatălui care a scos telefonul, l-a așezat în brațele copilului și l-a lăsat să se uite zombie la bulinele colorate cât și-a continuat discuția cu mama.
Atât de simplu. Și dacă e simplu e minunat.
Am auzit că poți scăpa cu orele de cicăleala copilului dacă-l plantezi în fața televizorului. Cu cât e mai mic cu atât mai bine pentru că se obișnuiește cu ecranul, învață niște vedete, se atașează emoțional de anumite produse din reclame și peste ani nu trebuie să te mai chinui să-l încătușezi la calculator. O să stea singurel acolo până crapă Fortnite-ul în el.
În cealaltă tabără, sălbaticii retrograzi, se joacă împreună cu plozii. Îi stimulează cu activități interactive și țin televizorul în casă pe post de tablou negru. Le citesc. Fac sport cu ei. Nu stau cu telefoanele în mână pe lângă copii ca să nu dea exemplu (cică „negativ”). Refuză cu înverșunare să închidă gura copilului folosind ecran. Barbarie. Cu o astfel de educație copiii ăia sunt blestemați să ducă o viață analogică.
Cineva trebuie să oprească acest genocid psiho-emoțional îndreptat împotriva generațiilor viitoare. Unde o să ajungem fără elementele de bază ale vieții: apă, aer și ecran. Unde?
Un răspuns
Da…Cand ii aud cu „naa, ii trebuie si lui/ei un telefon/ps/tableta, asta e lumea in care traim” imi vine sa le dau una in cap. Baaa cretinilor, lumea asta a ajuns asa din cauza altor maimute ca voi, ca nu s-a scoborat vreo entitate din ceruri care sa fi pus in mana plozilor acele telefoane si tablete. N-au gresit astia cand au spus ca iq-ul omenirii e in scadere…si cred ca va fi din ce in ce mai rau. Cred ca fraza care ma enerveaza mai mult decat cealalta, e „lasa ca o sa vezi cum e cand o sa ai si tu”. Cois.. Am 32 de ani, sunt a naibii de incapatanata, cu ceva trasaturi de dictator si dupa ce am vazut efectul de tampire din jurul meu, nu sunt sigura 100% ca nu ii voi da unui copil, fie nascut, fie adoptat, un ecran in mana. Sunt 1000% sigura de asta ! Ce cacat de copilarie au astia ? Si ce cacat de oameni o sa iasa din ei, cand creierul lor se dezvolta pe baza unor scenarii ireale si repetitive. Si de fapt nu se dezvolta, aia e problema…