Joi, 28 noiembrie – ora 10:52, am semnat o anexă la contractul social în desfășurare de când mă știu. Anexa a avut 3 kilograme și 850 de grame, s-a prezentat în stare perfectă, iar la ora la care scriu aceste gânduri stă lângă mine și doarme.
Trecând peste felicitări, masa și dansul, am o veste pentru toată lumea: poate că e anexa mea, dar sub o forma sau alta e și problema voastră. De fapt, din foarte multe puncte de vedere este și responsabilitatea voastră. Nu am cum și nici nu vreau să îmi asum tot ce se întâmplă în următorii (cel puțin) 18 ani. Tentația unora e să spună „nu știu, tu l-ai vrut așa că tu să-l ai în grijă”, dar și dacă o să reușească ceva în beneficiul tuturor… De altfel, lumea e plină de „problemele altora” de ale căror rezultate bune ne bucurăm cu toții.
Și spun toate astea pentru că îmi propun să am o anexă utilă la nivel micro și macro. Asta e strategia, la implementare avem de lucru împreună.
Conform contractului mă voi asigura să fac tot ce ține de partea mea: educație, siguranță, alimentație ș.a.m.d.. La dublu, fiind contribuție de echipă. Dar la toate astea se implică și restul lumii. Voi. Că nu țin anexa în condiții de laborator, la sertar, nu e izolată de lumea exterioară. N-am cum și nici nu-mi doresc.
Pot explica concepte care țin de empatie și bunătate, le pot pune și în practică, dar nu pot exemplifica în numele fiecăruia. Toată lumea trebuie să-și facă treaba, să arate cea mai bună partea a sinelui astfel încât să nu mă trezesc în situația în care trebuie să îi explic copilului de ce sunt oamenii răi. Ce îi spun eu copilului când vede doi oameni că se bălăcăresc pe stradă? Că dacă ar vedea oameni care se înțeleg n-aș mai avea ce explicații să dau, e obișnuit de acasă cu imaginea asta. Diferitul stârnește întrebări.
Pot să mă ocup de siguranța lui, dar până la un punct. Nu sunt omnipotent și nici omniscient, trebuie să știu că mă pot baza pe voi, măcar până în punctul în care nu sunteți complet iresponsabili și un pericol public. Ok? Nu am cum, fizic și psihic, să mă pun scut în fața neroziei crunte. Am citit despre glorioasa grijă paternă, dar realitatea este că ea se poate manifesta conform unei ecuații foarte sensibile în cadrul în care există.
Cel mai mult simt că pot să mă ocup de educație, la modul general.
Educație înseamnă inclusiv să știu că nu știu, găsind cele mai bune persoane dispuse să predea ce eu nu stăpânesc. Dar aici trebuie să ne aliniem. Din nou. Că pe educație n-o putem face fiecare după cum îi vine și cum o interpretează. Trebuie să gândim la fel, altfel ajung anexele să ni se certe și n-am rezolvat nimic. Să încerce fiecare să observe care aspecte performează cel mai bine în materie de educație, unde?, cum?, de ce? funcționează foarte bine și să implementăm de comun acord.
Din nou, vă aduc la cunoștință faptul că anexa mea poate să fie atât un succes general, adică să ne bucurăm cu toții de ce poate ea să facă din momentul în care nu-și mai bagă toată mâna în gură, dar poate să fie și un eșec comun. Cei exemplari sunt așa pentru că se aliniază mai multe planete. Cei care eșuează și ajung „problematici” o fac (și) pentru că n-au avut alinierea socio-astrală menționată mai devreme. Nu e de la zodie, e de la social.
Nu mai continui, cred că s-a înțeles ce am vrut să spun. Eu am un copil, dar voi aveți un cetățean, un viitor coleg, prieten, vecin, partener de joacă pentru copiii voștri ș.a.m.d.. Dacă nu avem grijă de ei împreună nu văd cum ar putea exista împreună.
Vă las. Mă strigă anexa. Am de curățat ceva. Am înțeles că dacă o fac eu bine acum nu mai e nevoie s-o faceți voi mai târziu. Așa să fie, dar nu vă culcați pe o ureche.
8 răspunsuri
Felicitari!
😉🤝🤝🤝
Sa fie sanatos!
Succes. Am 3. E f greu, în special la adolescență.
Acum e parfum, doar nițel caca și plânsete =)
Mulțumesc de heads up.
Felicitări! Mă bucur și sunt trist în același timp pentru tine. Incercati sa va odihniti de cate ori prindeți ocazia
Felicitari!
Felicitari si mult succes!