N-ai chef să citești? Ascultă:
…
Tocmai ce am citit ancheta făcută de Tolontan în Libertatea, vis-a-vis de suplimentele alimentare care ne spun în reclame că vindecă orice.
Spune o boală și undeva există o pilulă din pulbere de lamium purpureum pe care un cineva o vinde ca fiind tratamentul minune. Oamenii bolnavi sunt disperați și încearcă orice. Chiar și mizerii nedemonstrate care-i pot împinge mai repede în mormânt.
Citiți voi ancheta din Libertatea (uite o frază pe care nu mă vedeam s-o spun vreodată…).
Ce mi-a atras atenția e scurtul interviu luat de cei de la Libertatea patronului de gloanțe naturiste. Pus în fața reclamelor mincinoase acesta s-a scuzat spunând că „reclama e sufletul comerțului”.
Doamnelor și domnilor, bine ați venit în universul cinic al relației dintre piață și publicitate.
Citind declarația bișnițarului de speranțe am simțit o jenă în faptul că-s publicitar, dar apoi mi-am revenit repejor știind că rațiunea și șansa încă mă mai ajută să am norocul de a face o minimă selecție a produselor pe care să lucrez.
Patronul bijniss-ului anchetat de Tolontan n-a vrut să dea numele agenției de publicitate care a produs spoturile mincinoase, dar vă dați seama că asta e o bombă pe care nu vrea s-o arunce nimeni într-o industrie în care foarte mulți scot pe bandă rulantă tot felul de minciuni despre produsele pe care le ajută să ajungă în mintea consumatorilor.
Dar aici subiectul e mai amplu.
Publicitatea, așa cum e ea gândită, nu vine în sprijinul consumatorului ci afacerii pe care trebuie s-o ajuți să vândă. Publicitatea nu e Maica Tereza să spună care produs e bun și care e nociv și nici Poliția Consumerismului. Publicitatea e un construct prin care resurse creativo-strategice-psiho-matematice sunt folosite pentru a optimiza o cifră de afaceri. Atât. Orice altceva e romantism și zugrăveală cu iz de Cannes.
Nu pot să nu mă pun în pielea oamenilor de agenție din spatele reclamei care încurajează amărâți și disperați să cumpere sâmburi de caise pisate pentru a scăpa de cancer. Pentru că știu cum funcționează dinamica de agenție. Un client mare și bănos (precum sunt și câțiva din industria suplimentelor alimentare) nu prea se refuză. Că-s bani și banii sunt buni. Pun pâine pe masă și te mai ajută să răzbați prin frecușurile economice din România.
Vine clientul la tine (făcătorul de pastile anti-cancer) și-ți spune că vrea spot TV. El îți zice ce trebuie să subliniezi în spot. Ce să spui. Nu vine clientul la tine și-ți spune „am o pastilă…”, „și ce face?”, „nu știu…”, „atunci o să spunem că te vindecă de cancer”. Niciodată. Drumul e dictat.
A, că apoi vine echipa creativă și îmbracă totul frumos, cursiv, e altceva, dar direcția e dată chiar de contractul de colaborare: promovarea unui produs. N-o să vină nici Dracu` într-o agenție să spună „noi avem produsul ăsta și am vrea o reclamă, dar dacă voi descoperiți că-i cancer suntem ok și spunem asta”.
Există procese de research în agenții, pe produse, dar de prea puține ori cauți să descoși eroul pe care ești plătit să-l scoți în față. Eventual îi afli punctele slabe cu unicul scop de a nu le comunica (în cazul anchetei din Libertatea un punct slab al produsului e că îți poate face rău. Deci nu spui asta). La research te legi de competiție, punctele forte ale produsului, alte d-astea.
Și oricum, dacă ai căuta să descoși tot ce-ți intră pe ușa agenției nu știu la ce ai mai avea încredere să faci reclamă.
Cred că s-ar bate toate agențiile etice și morale pe o mână de clienți. Asta dacă nu-ți însușești fișa postului care spune să faci reclame, nu să salvezi omenirea. Te dă Complexul Salvatorului afară din casă? Mergi în ONG-uri. Hrănește puii de balenă cu biberonul. Adună plastic din păduri. Promovezi motoare diesel cipate, dar plantezi copaci? Bine ai venit în bipolaritatea de secol 21.
Norocul/ghinionul publicității (depinde de ce parte ești) e că unii oameni nu acceptă. Unii nu vor să-și ardă neuronii pentru a ajuta anumite afaceri să prospere. Unii publicitari nu acceptă să lucreze pentru suplimente alimentare. Automobile poluante. Tutun. Politicieni corupți. Alții o fac. Treaba lor. La propriu, e treaba lor. Pentru asta sunt plătiți.
Știu că-s mulți care vor o publicitate 100% flower-power, sinceră și dreaptă, dar asta nu există. Poate când s-o inventa glonțul care nu omoară nevinovați. Până atunci „reclama e sufletul comerțului”. Și comerțul e de cele mai multe ori cinic.
2 răspunsuri
Salut.
Înainte primeam articolele zilnic prin email, după înregistrare.
Acum o dată pe săptămână. Ai schimbat cumva felul în care se distribuie articolele? Sau e o problemă yahoo.com?
Eu sincer le preferam zilnic, era mai ușor să citesc 1-2 articole de la tine pe zi.
Just asking…