Le văd. Unele-mi sunt amice, colege de muncă, cunoștințe. Îmi spun ce simt și ce gândesc despre muncă pentru că știu faptul că-n mine nu găsesc un om care să le condamne oboseala ca fiind „lăncezeală”, „lene” sau „lipsă de ambiție”.
Se plâng de nervi, frustrare și oboseală. Dar își doresc succesul muncitoresc.
Nu li se văd cearcănele pentru că fondul de ten e bun, gros și scump.
Nu se mai plâng de dureri de spate sau picioare pentru că s-au obișnuit cu indispoziția fizică. Doar migrenele mai fac notă discordantă, dar se scapă și de alea cu niscaiva pastile luate cu a 3 cafea în dimineața aia. Excesul de cofeină e ceva cool, paharul pozat fiind motiv de laudă. E o oarecare bravadă în a spune la prânz că ești la a IV-a cafea.
Bagă muncă de dimineața până seara pentru că au multe task-uri, stabilite de Cineva care consideră că sunt realizabile în 8 ore de muncă (+ora de pauză petrecută cu telefonul în mână). Sunt stresate pentru că la interviu li s-a spus că poziția lor e challenging și provocările le vor face să-și dorească mai mult.
În unele dintre ele se aruncă cu bani ca-n lăutari, în schimbul timpului, weekendurilor, neuronilor. Sunt bani de dat, timp să ai. Dacă mai ești și obiectificată/trofeu vizual cu atât mai bine.
Cele cu copii își văd odraslele seara, le cunosc în vacanțe și din rapoartele bonelor. Una mi-a zis că are impresia că a născut între două meeting-uri, de parcă l-a scăpat pe holurile de la birou.
Cele mai tinere lucrează cu drag și spor sperând să n-ajungă oribile ca șefele lor: pline de bani și neiubite trupește. „E nefu” se aude cel mai des în mintea subalternelor. Te pălește râsul când vezi cât de mult seamănă și cum stresul le distruge în același mod, indiferent unde stau pe scara salarială. Dar sunt la început de carieră și trebuie să demonstreze, să impresioneze. „Tragi acum mai tari și mai încolo…” mai vedem.
Presiunea grupului, că nu-s destul de fashion, sexy sau dezirabile adâncește și mai mult stima de sine, oricum fragilă. Acum ești urâtă și pentru celelalte femei, nu doar pentru bărbații ale căror standarde sunt expuse la loc de cinste pe panouri stradale.
Iar altele se simt rușinate de pasiunile lor care n-au legătură cu lumea rece a mastodonților de sticlă. O să râdă de ele toate colegele cu carieră și acronime-n CV când vor afla că se gândesc să facă brioșe, fulare sau alte cele care nu se bagă-n Excel.
Între timp acasă le așteaptă jumătatea, sorbit de succesele virtuale și frustrat că, în esență, el aduce-n casă doar banii de pâine.
Un răspuns
Excepțional!