Dacă un dubios pipăie copii prin lifturi o să discutăm despre faptul că lifturile nu-s sigure, e nevoie de camere de filmat (eventual HD, să ai o imagine clară a pedofiliei) și până la urmă „ce caută minorii singuri în lifturi?”.
Dacă unul se urcă beat la volan o să vorbim despre cum drumurile au gropi, ăla era un descreierat și până la urmă „se dau carnete la toți nebunii”.
Dacă vreun sectant face vreo nasoală și omoară pe cineva o să spunem că așa-s ei, dubioși, sataniști, oi pierdute și până la urmă „Dumnezeu să-l ierte!”.
Dacă vreunul se droghează și ajunge la spital (subiect de știri?) o să plângem de mila părinților, o să ne văităm că se duce naiba generația, că s-a umplut țara de drogați și până la urmă „să interzică toate drogurile, să-i bage la pușcărie și o să vezi cum se lasă”.
Zilele acestea un bărbat din Brașov, fost alcoolic (conform unor surse din presă) și-a măcelărit familia în miezul nopții, având această revelație spirituală. Cu câteva zile în urmă a făcut un periplu pe la o mânăstire, a stat pe acolo în comuniune cu spiritele și s-a întors acasă chitit să se sinucidă. A eșuat cu primul plan așa că și-a omorât soția și cei doi copii.
Din declarația lui aflăm că a făcut un bine. Și-a transformat copiii în îngeri. Ce înseamnă grija paternă…
Apoi s-a dus liniștit la Poliție și a spus tot.
Despre ce discutăm noi astăzi cu privire la acest caz?
Despre nimic. Bolile psihice nu-s pe ordinea de zi și ele oricum nu există. „I-a luat Dumnezeu mințile” e felul acestei societăți de a se raporta la probleme despre care alți semeni au scris tone de foi. Atâta știm noi, atâta spunem.
Cică avea marijuana în mașină. De la iarbă s-a tras, nu cap.
Suntem totuși țara care a trecut peste Tanacu cu prea mare ușurință. Un film și-o carte.
Când ai o populație numeroasă care freacă batiste de lacrimile icoanei lui Arsenie Boca trebuie să-ți pui serioase probleme vis-a-vis de delirul mistic.
Dar nu.
Stați liniștiți. N-o să se vorbească nici acum prea mult despre problemele la mansardă. O să se caute răspunsuri la mânăstirea unde a stat criminalul, reporterii vor întreba vecinii din bloc tot felul de platitudini („se certau?”) și eventual câte un interviu de amorul artei cu un psiholog. Și atât.
Dacă era un drogat, eventual sectant și de altă orientare sexuală, ori etnic… ce ușor știam un verdict atunci.
Știrea nu-i că un bărbat și-a ucis familia. D-astea o să mai vedem. Nou e același vechi subiect pe care nu-l învățăm și nu-l discutăm.
