Cred că am făcut și eu niște virtue signalling pe tema asta. Și probabil că o să mai fac (cu voie sau fără voie). Ori o să mă chinui să fiu imparțial și echilibrat până transform orice urmă de soluție într-o tărășenie imposibilă, concluzionând că singura șansă pe care o are România e să fim cuceriți de finlandezi, norvegieni, ori cine mai vedem noi ca fiind buni pe o treabă de care ne plângem. Să ne invadeze alții cu rețeta lor și aia e.
Ce am înțeles eu până la vârsta asta din școala românească?
Stereotipic, toți profesorii sunt proști. Ori corupți. Ori „fac de râs” meseria pentru că au transformat vocația într-o afacere, ori într-un „9to5” bugetăresc. E ca-n cazul polițiștilor, că și ei sunt corupți/vin la muncă să ia un salariu și sunt slab pregătiți, arestează bătrâne care vând mărar, nu hoții din Parlament. Ori ca-n cazul [orice altă meserie bugetară unde nu există standarde de performanță bine definitivate și vedem periodic demonstrații de ineficiență – mulțumim pe această cale organului intitulat Presă, cel pus în slujba vânării și sublinierii în tușe groase a nasoalelor].
Despre profesori, cele de mai sus mi s-au confirmat în câteva situații în 12 ani de școală. Am avut parte de profesori corupți, fără harul predării, blazați, plictisiți, absenți. De fapt, de ce să mint: ăia buni au fost mereu o minoritate. Ori le plăcea prea mult ce predau (gen, profu de Sociologie, gen!), ori le plăcea actul de a preda. Dar am exemple cu duiumul de profesori care-și transformau (cu răutate/indiferență) materia într-o corvoadă.
În principal, dacă ești un profesor apreciat pentru că nu ești drastic, dai note mari cu ușurință, nu pui absențe, nu strici medii… înseamnă că nu ești un profesor bun. Bine, eu am devenit mai drastic în materie de educație și după ce în cei doi ani de master mi-am dat seama că nu doar cele 12 clase produc o mulțime de imbecili. Și facultățile balotează imbecilitate în valuri. Și stropii ajung și la etapele superioare de studiu unde te miri că oameni an toată firea sunt incapabili să gândească orice.
Dar e nedrept să vorbim despre toate astea fără să facem (măcar) o scurtă trecere în revistă a motivelor pentru care școala românească produce imbecili.
Așa că:
Regiunea asta pe care azi o numim România n-a avut școală până de curând. Când alții aveau deja niște sute de ani de facultăți/centre universitare, noi încă dormeam, cam 99% din populație, în găuri în pământ, ori în case făcute din chirpici (rahat cu paie) și nu știam nici măcar ce spune popa la slujbă (noroc că mai traducea/adapta dacă avea chef). Popa era profesor, dar știm din literatură că unii preoți eram cam colerici și nu știau taina pedagogiei. Alții aveau mai multe minți luminate și chitite pe cercetare & inovare, la noi domina sărăcia și traiul de azi pe mâine, virtuți pe care peste ani Dan Puric&brigada lui le vor ridica la rang de „înalte simțăminte patriotice și spirituale”, diferențiatori uriași între noi și „Vestul decadent”. E și ăsta un fel de „fă Rai din ce ai”.
Când au apărut școlile erau doar pentru băieți. Și puține, deci pentru elitele financiare.
Dacă ți se pare că doar în zilele noastre școala produce ce nu are nevoie îți sugerez să vezi ce ieșeau pe porțile instituțiilor de învățământ superior în perioada interbelică. Da chiar, ce crezi că voia tineretul să se facă în perioada aia?
Apoi au venit comuniștii, au zis să alfabetizeze pe toată lumea, dar în timp ce făceau asta îi învățau pe toți o istorie alternativă, o bulibășeală cu Ceaușescu la capătul arborelui genealogic al domnitorilor Țepeș, Viteazu, cel Mare șamd. Da, generația școlită în comunism știe să citească (și unii să și gândească critic pentru că-și forțau mintea citind propaganda vremurilor și delirul comunist dădea cu virgulă), dar restul sunt niște oi analfabete critic, emoțional și incapabile să discearnă ciorba de supă.
Țaca-paca, ajungem în post-comunism unde se amestecă mentalitatea proto-capitalistă de „dă din coate” cu „fă și tu o facultate că ne arată lumea cu degetul”. Ca pe vremea Împușcatului, de trecut 12 clase o făcea cam toată lumea. Trebuia să te chinui să nu treci, efectiv să demonstrezi ambiție ca profesorii să se alinieze în cuget și „pe ăsta nu-l trecem”. Altfel, în orice școală și liceu se găseau câțiva mieroși care să spună „nu-l putem pica la nesfârșit, ori să nu-l băgăm în Bacaloreat că-i distrugem viitorul și apoi zice lumea că-n școala noastră nu-i promovabilitate 101%”.
Din liceul meu s-a promovat pe capete, senzațional de mulți cu note cu cel puțin 2 puncte peste valoarea lor (din nou, la standarde pe corectelea). Exceptând tocilarii, care oricum o parte din ei s-au dovedit inutili în câmpul muncii (ori au rupt lanțul care îi bătea acasă pentru 9), restul au fost și vor rămâne de un sincer 6-7 într-o școală care dă note pe bune.
Nici eu nu știu dacă luam Bacu’ așa bine dacă la proba de Geografie nu-mi spunea suplinitorul, fiind singurul din sala de de examen cu probă la Geografie, „ce ți-a picat? Ucraina? Știi ceva? Aha… păi… gândește-te la echipele de fotbal din Ucraina… știi ce zic?” Dacă nu știam de Dinamo Kiev (că-i bătuse Steaua cu 4-1, „du-te Dică, du-te!” și de Șahtar Donețk (că-i antrena Lucescu cel Bătrân) era mai greu… Așa că am bătut câmpii cu grație și talent plecând de la altfel de cunoștințe acumulate. Că profa mea de Geografie din liceu era mai preocupată să-i cumpărăm parfumuri Avon, nu să ne învețe.
Apoi, facultate trebuia să facă tot prostul. Imediat după liceu. „Altfel n-o mai faci, mamă…”
Era inadmisibil să nu faci o facultate. Bă, una! Dacă pur și simplu nu știai ce vrei te duceai la simulacrul ăla de Jurnalism-Filozofie de la Spiru Haret, unde toate din anturaj se întrebau, filozofic, „ce caut eu aici?” Eu n-am vrut să mă pătez de Spiru Haret în CV (am și eu mândria mea), așa că m-am dus la Hyperion unde am avut o mână de profi ok, dar și unul care se dădea mârșăvește la colege pe net (și le făcea gaslight când nici nu știam ce e asta, de plângeau alea prin sala de examen când le respira ăsta în ceafă), una ne preda engleza pe care ea nu știa s-o vorbească (și te pica dacă nu-i cumpărai gunoiul de carte), iar altul era Oreste cu bizareriile lui. Eu oricum n-am dat pe la facultate că lucram în domeniu și eram scuzat. Veneam la examene, făceam un gigi-bigi și gata. La examenul de licență m-am prezentat cu o cercetare de care-mi e rușine azi (e mai mult pseudo-sociologie ce am făcut atunci) și am rămas cu amintirea că o cântăreață din același an cu mine a luat licența cu media 8,33, suma împărțirii a două note: 5 și 10 (ghici care la scris și care la oral). Bine, presa a zis că a trecut cu 8,33… și presa nu minte, nu?
Abia la master mi s-a părut școala mai serioasă, dar asta pentru că ÎNCĂ nu-i combinație să ai un master. Dar o să se termine și trendul ăsta, o să devină facil/ușor/la îndemână/de bun simț să ai un master și profesorii (cel puțin ăia serioși) se vor confrunta cu mai mulți analfabeți. Ca să nu mai spun că mi s-a spart creierul când am văzut oameni care voiau să aprofundeze într-un domeniu umanist și nu știau o limbă străină. Adică ei voiau să știe cercetări și literatură de specialitate, „dar nu-s traduse în română?” Eventual să aștepte serialele pe Netflix din sociologii lumii, ce ne complicăm cu cititul?
Ce voiam să spun, întorcându-mă la profesorii care vor salarii, e că dacă facem abstracție de percepția educației la români n-o să înțelegem niciodată de unde vine problema și cum se poate rezolva.
Dacă trăim cu impresia că profesorii de azi sunt exclusiv și irevocabil niște „lepre bugetare îmbătrânite, dirijate de sindicaliști care sug bani degeaba”, care nu se compară cu „dascălii de pe vremuri care erau [exagerare care să potențeze din ce generație grozavă faci tu parte ORI puțină anemoie – nostalgie după ceva ce n-ai trăit]” atunci vă invit să vă scufundați cu barca.
Dacă profesorii au o problemă că nu-s productivi și responsabili pentru lipsa lor de productivitate (cum măsori asta fără să fabrici absolvenți într-un context în care școala românească pune 100% accent pe memorare de date?) să știți că lipsa de productivitate bugetară e omniprezentă în aparatul de stat românesc. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie.
„Bine, și?”
Fie, dacă insistați, mă hazardez la o mână de semi-soluții.
Cred că România are nevoie de un ministru la Educație care să nu se schimbe după 4 zile/săptămâni/luni, unul care să aibă în jurul lui o echipă de profesioniști care (eventual) au fost buni la învățături și când gândesc noua strategie să țină cont de următoarele aspecte:
- Educația în România înseamnă statut mai mult decât valoare (formă fără fond);
- Nu poți crește copiii cu metode învechite dintr-un ambâț local care se pune câș valorilor pe care cei mici le văd non-stop pe net. Dacă o arzi diferit de ceilalți doar pentru că așa vrei tu, fără fundament, o să ieși foarte prost la socoteala finală;
- Metoda balotării de date-n cap de copil nu funcționează, nu produce nimic;
- Notele date ca până acum cultivă o competiție care într-un final e trucată (și mai gonflează doar pipote părintești);
- Profesorii (cel puțin ăia din ciclul 1-12) nu trebuie să crească olimpici, somități, critici literari, șamd, ci să-i ajute pe elevi să-și descopere vocația și să-i ghideze conform capacităților și plăcerilor, indiferent de ambițiile (uneori nerealiste ale) părinților;
- Părinților trebuie să li se explice faptul că… „atât s-a putut”. Și să înțeleagă. Creierul copilului cere investiții. Bani. Timp. Muzee. Un mediu armonios. Hrană bună. Vacanțe. Sport. Dacă tu ești bartai prostul, crești așchia cu TV și „dă tati tot ce vrea prințesa lui” nu cere profesorilor să-ți facă din rahat bici;
- Ministerul Educației trebuie să se partenerieze cu Ministerul Muncii pentru tinerii care nu vor studii superioare, ci o carieră după liceu. Chelnerii licențiați în filozofie la mișto/de gura lumii sunt inutili;
- Studii superioare doar pentru cine chiar are capacitate intelectuală să ducă o astfel de bătălie. Nu există licență/master trecut cu 6-7. Personal n-aș aproba promovarea unui astfel de moment nici cu 8. „Bă, ai luat sau n-ai luat” (bine, aici poate că vorbesc în numele umanioarelor). Iar la facultă fără cel puțin o limbă străină la purtător și aplecare spre studiu (inclusiv citit) ești în trecere;
- Privatele astea care dau diplome cum dă Mega Image punguță merită scuturate bine și ar trebui ca pe banii lor să-și reanalizeze studenții din anii precedenți și să anuleze câteva diplome (mai ales pentru plagiat);
- Nu poți avea profesori analfabeți. Nu poți avea profesori violenți. Nu poți avea profesori rupți de realitatea socială și tehnologică. Dacă vrei să predai ca la 1930 mergi în 1930. E prima pe colț;
- Cum se cere performanță de la profesori, nici liderii de sindicat nu pot sta 10-15-20 de ani pe funcție fără să presteze, ori să se plângă (cu gura lor) că nu s-a schimbat nimic în 10-15-20 de ani. Păi… nasol. Înseamnă că nu ești bun la negocieri;
- Dacă vrei profesori foarte buni la sate oferă bani foarte buni și alte beneficii;
- Dacă vrei profesori foarte buni în orașe oferă bani foarte buni și ține cu dinții să se implementeze un stil de predare care îl face pe copil să vrea să vină la școală.
Mai sunt multe, unele țin inclusiv de infrastructura publică din jurul școlilor. E de muncă, dar sunt obligatoriu de făcut. Și repede. Și cu bani mulți. Ziceți voi alte soluții dacă sunteți mai deștepți.
Altfel așteptăm privatizarea învățământului și o să avem o țară ruptă-n două: ăia care se chinuie la stat, unde profesorii mai dau o palmă, se uită ca la OZN la tehnologie, și ăia de la privat unde toți copiii sunt gata să plece în țările pentru care învață să se integreze.
Dar e greu. Exact în timp ce tu citești rândurile astea cineva își cumpără, semi-legal și pe față, licența/dizertația. Pe net. Pur și simplu dai pe Google „vreau licență” și o armată de scribi, nederanjați de nimeni, îți vor livra inteligența pe care mă-ta s-o flendure pe la rude în timp ce se întreabă de ce nu te face patronul Head-of-….
La naiba, am avea o școală mai bună și cu 0,1% dacă n-ai putea cumpăra, cu factură de pe eMAG, centuri false pe care să le folosești când vrei să conduci fără centură și să nu-ți țiuie mașina-n cap c-o să mori ca prostul.
Ejti prost la cap, facturăm fentarea legii și a vieții și voi vreți să vă ia cineva în serios când cereți 4-5-6% din PIB la Educație?
Normal că NICIODATĂ nu e un moment bun să protestezi ca profesor.
Un răspuns
Bah, mi-a zis tata : „hai la noi, hai” , am terminat bacalaureatul fain (8,01) la mecanic electro-auto, dar mama m-a futut, „du-te la facultate să fi om mare” ..am terminat licența cu 7,35 la Facultatea de mediu, pentru ce?? Nu aveam dreptul sa intru la ministerul de mediul pentru examen, ” pentru că nu am bani”
După 5 ani, tata hohota de râs,” ti-am spus, hai la noi, acum ai fix paula, acum erai poate seful meu…dragul meu licența de 7,35 e egal de 5 ani (35 : 7= 5) pentru nimic. Oricum, un mecanic auto știe și de plus, de minus, de împărțire, de înmulțire. Asta e, bine că nu am al luat bășici la gură la orale de examene