Inițial am citit știrea că David Popovici și-a cumpărat mașină de 150.000 de euro. Apoi mi-a apărut postarea profesorului Cristian Păun:
Așa că m-am gândit să-mi întreb comunitatea dacă li se pare „ok” că David Popovici și-a cumpărat o mașină de o asemenea valoare. N-am întrebat dacă e bine, dacă e frumos, dacă e etic, moral, de bun simț ș.a.m.d.. Am întrebat dacă e ok. Cu toate că am oferit doar două opțiuni de răspuns („da” sau „nu”), am gândit ceva întrebarea pentru că acel „ok” am vrut să fie îndeajuns de evaziv încât să îi provoace pe oameni să se gândească dacă este cu adevărat „ok” sau nu ca David Popovici să-și cumpere o mașină de 150.000 de euro. (îmi cer scuze, după ce am postat întrebarea am aflat că mașina a fost, de fapt, 120.000 de euro, la mâna a doua)
Oamenii care mi-au văzut întrebarea au răspuns așa pe Facebook:
Și așa pe Twitter:
Rezultatul este zdrobitor, dar întrebarea tot merită discutată, nu? Plus că îmi place acest exercițiu de argumentare așa că am să continui să îl fac, sperând că și o parte dintre voi o să-l duceți până la final.
Există câteva perspective din care aș vrea să tratez problema mașinii. Dacă îmi scapă vreuna vă rog să completați la comentarii.
- Perspectiva pe persoană fizică
Aici lucrurile sunt simple și cei mai mulți dintre cei care au votat „Da” în sondajele mele au spus cum stă treaba. Sunt banii omului, face ce vrea el cu ei. Nu trebuie să dea socoteală nimănui, ba chiar merită să se răsfețe, să-și facă poftele. N-a dat în cap nimănui, n-a rănit pe nimeni.
- Perspectiva automobilistică
Nu mă pricep la mașini, dar îmi place să ascult oameni care se pricep la mașini. Mă încântă pasiunea și fervoarea cu care vorbesc despre jucăriile lor. Am înțeles că Porsche nu e mașină. Chiar anul trecut am avut ocazia să stau pe lângă niște porschari (se citește [porșcari]) și să aflu că există mașini și există Porsche. Oamenii care vor să conducă și „știu mașini” își cumpără Porsche. Restul sunt pentru „cocalari cu bani” (am citat din memorie – nu pot da sursa citatului). Ba chiar mi s-a zis că Lamborghini nu e mașină, ci „o chestie făcută în ciudă, la nervi”.
Am avut și ocazia să fiu pe scaunul din dreapta al unor mașini jmechere (în ciuda faptului că viteza mă indispune fizic și psihic) și trebuie să recunosc: dintre toate (dar nu-s multe), Porsche m-a făcut să mă simt cel mai sigur și confortabil.
Dacă aș avea 150.000 de euro și mi-ar plăcea mașinile sunt destul de sigur că mi-aș cumpăra tot Porsche. Dar n-am banii ăia (îi fac dacă 3.000 dintre voi vă abonați pe Substack la podcastul meu) și nici nu-mi plac mașinile. Cu 150.000 de euro m-aș muta undeva unde să n-am nevoie de mașină de 150.000 de euro.
Dar ca să închei acest punct, dacă mă raportez la automobiliștii pe care îi cunosc pot spune că David Popovici are gusturi bune la mașini.
- Perspectiva economică
Aici a spus destule profesorul Cristian Păun, dar nu sunt neapărat de acord cu abordarea dânsului pentru că e ciudat să-i spui unui om cum să-și investească banii. Asta cu „mai bine cumperi un apartament și-l pui în chirie” e un sfat gingaș – ca de rudă grijulie care-ți spune că decât să bei gin în club mai bine bei țuică acasă, dar cu apartamentul în chirie nu te distrezi, în copilărie n-ai jucat „Need For Speed: Apartament în Chirie Unleashed” și de unde știm că Porsche-ul lui Popovici n-o să se vândă peste 9 luni cu 200.000 de euro doar pentru că l-a condus un mare sportiv?
Intervenția profesorului îmi aduce aminte de ăia pe care îi întrebi „iPhone sau Samsung?” și îți răspund cu „mai pui 20.000 de euro și-ți cumperi un spațiu unde să deschizi un magazin de telefoane, știi ce zic?”
- Perspectiva „de unde are banii”
Aici treaba e mai complicată pentru că Popovici a primit 140.000 de euro de la statul român pentru diplomele câștigate. Statul român suntem cu toții, deci împreună am contribuit la cei 140.000 de euro ai lui. Dacă populația țării este de 18,959,687 (l-am scăzut pe sportiv), înseamnă că am contribuit cu toții cu un 0,007 euro cenți la banii primiți. Pare nimic, dar cent cu cent se face Porsche-ul.
Apoi, dacă am mai consumat legume Edenia (și ce a mai promovat el – felicitări că nu pariuri) am mai contribuit și acolo cu niște cenți pentru că din fiecare produs achiziționat de un client s-au mai dus niște 0,00ceva către marketing = către influenceri = către Popovici.
Apoi, David Popovici e angajat la CS Dinamo, care aparține de Ministerul de Interne, și are un salariu de vreo 7.000 euro/lună. Adică e bugetar, nu înoată la privat. (Deci ar avea bani de bujii și ce îi mai trebuie la Porsche, n-o să-i pună GPL).
Spun toate astea ca să înțelegem de unde vin banii. Sunt banii lui, dar sunt de la contribuabili. Practic, statul român plătește un om să fie super bun la înotat (ori handbal, ori fotbal, scrimă ș.a.m.d.). E bine? E rău? Societatea câștigă ceva din asta? În principiu da, că un Popovici poate să-ți convingă tinerii să facă sport, să trăiască sănătos, dar pentru asta trebuie să pui bazine în multe locuri, să-ți sară toți copiii fără posibilități în bazine și să are culoarele. Ceea ce statul nu face. Deci avem niște fenomene precum Popovici ori Cristina Neagu și nu știm să ne folosim de ele, le ținem pe raft, cu un milieu peste.
Faptul că e bugetar nu-l face un sportiv mai puțin bun, dar am văzut că-l compară unii cu fotbaliștii și ăia – în majoritatea cazurilor – sunt plătiți din buzunare private, sunt jucăriile unor patroni. Cu excepția celor plătiți de Gigi&co., unde vorbim de șuste cu statul de prin 90 până azi – practic banii clanului sunt tot banii tăi. Apropo, cum e să mergi la FCSB pe stadion și să contribui la bugetul AUR? Probabil doare dacă nu votezi AUR.
România e dintre țările care premiază cu bani sportivii care fac țara să pară grozavă din punct de vedere fizic. Altele nu dau bani pentru că ai luat medalii. Îți dau condiții să te antrenezi, poate îți plătesc drumul și cazarea la Olimpiadă, dar dacă ai reușit îți spun „bravo” și te încurajează să semnezi contracte de publicitate cu vreun opincar sau izmenar care vrea să influențeze sedentarii că dacă-și trag nădragi ca tine or să fie mai sănătoși. Pe Reddit am găsit o conversație interesantă între oameni din mai multe țări care discută despre dacă e ok sau nu să premieze statul performanțele sportive.
- Perspectiva de influencer
Și aici e complicat. Cristian Tudor Popescu spune așa într-o postare:
Nu-s de acord – am zis deja mai sus că mi s-a explicat că Porsche nu e neapărat mașină de beizadea.
Apoi, oare nu e bine că Popovici demonstrează că poți atinge opulența făcând sport? Acum ceva timp spuneam că eu aș putea salva vânzările de carte din România dacă oamenii mi-ar da bani pentru că citesc și eu mi-aș cumpăra X mașină de fițe de ei. Să mă vadă lumea pe Dorobanți, îmbrăcat în sacul de gunoi Balenciaga de 1.750 de euro, coborând dintr-un R8, și să se întrebe „bă, de unde are Bonea bani de fițe d-astea?”. „N-ai auzit? Citește 80 de cărți pe an și oamenii îi dau bani pentru asta. E nebunie, toți copiii îl imită, nu-i mai scoți din Cărturești”.
Dar în același timp are și CTP dreptatea lui: oare Popovici nu transmite un mesaj materialist în societate, acela că oricât ai tras, oricât de inuman e efortul tău, tot la o caroserie cu 4 roți se rezumă totul? Cu ce îl face asta mai diferit de Cristiano Ronaldo, Benzema sau Alibec? Nu pot spune unii că „înoți, nu înoți, important e să mașină”?
Aici cred că vine dezamăgirea: că visul unui sportiv care a demonstrat și inteligență socială și emoțională s-a rezumat la ceva atât de neînsuflețit (oricât de mult suflet ar spune porscharii că e în mașina aia). N-aș spune bicisnic, precum CTP, că nu-s așa mucalit, dar Porsche sau nu, la finalul drumului e tot o mașină. Cred că oamenii visau să-și cumpere abonament STB și metrou de 120.000 de euro, poate chiar primul bilet de metrou din Cluj. Dar a dezamăgit: e orice alt băiat mare care vrea un ti-tiu strălucitor. Ceea ce eu nu pot judeca pentru că în timp ce scriu asta vânez oferte de Play Station 5, cu toate că îl am pe umăr pe Stephen Fry care îmi spune „ai 35 de ani și vrei să te joci fotbal pe televizor?!”
- Perspectiva filozofică
Într-un interviu acordat în El Pais, Popovici spunea că a găsit multă fericire în Seneca, Epicur și Marcus Aurelius.
Seneca ar spune că „luxul nu este un rău în sine, dar dorința excesivă pentru el devine o robie”. Deci e ok să-ți cumperi un Porsche, nu 10. Popovici e ok. Țiriac nu prea.
Epicur ar scoate anxietatea la înaintare și l-ar întreba pe sportiv dacă mașina îi aduce de acum mai multe griji, cu parcarea, cu amenzile, cu atenția copleșitoare. Dacă e o fericire trecătoare? Cât să te tot bucuri de condus pe drumuri publice unde viteza e 60-90-120, iar mașina ta la vitezele astea plânge de plictiseală?
Iar Marcus Aurelius ar zice „bă, ai luat mașina asta că o doreai așa mult pentru virtute și echilibru, ori pentru că ai vrut să satisfaci așteptările societății?” Ceea ce e foarte șmecher la Marcus Aurelius pentru că el introduce și conceptul sociologic de consum de dragul societății. Popovici putea să-și cumpere un Lamborghini, dar nu e oare eticheta socială conștient mai bună la volanul unui elegant Porsche?
- Perspectiva eco-rutieră
Aici lucrurile sunt simple. Și-a luat mașină. Încă una pe drumurile publice. Încă unul care o să se plângă că nu-s locuri de parcare. Încă unul care transmite că drumurile publice sunt pistă de mașini sport.
În concluzie?
E complicat, dar interesant pentru că orice facem trimite un semnal în lume. Până la urmă Popovici e liber să facă ce vrea cu banii lui, dar mi se pare încurajator faptul că și pentru o fracțiune de secunde unii români s-au gândit dacă succesul (în orice) merită auto-răsplătit în caroserie. Pentru mine asta e tot ce contează, îi doresc lui David Popovici să fie cel mai bun înotător din istorie și să câștige îndeajuns de mult încât să-și satisfacă toate poftele auto, dar să trăiască într-un oraș cu limită de 40 km/oră și să prefere bicicleta și autobuzul pentru a ajunge la unul din cele 8729 de bazine pe care statul o să le construiască în viitorul apropiat.
…
Final_final.
Remarc un lucru foarte trist când vine vorba de oameni care ne plac la modul general și despre care există un relativ consens că-s mișto (precum David Popovici) – incapacitatea de a concepe că un om mișto poate face o greșală, un lucru mai puțin bun, o chestie care să-i știrbească nivelul de mișto. M-am uitat la ce comentarii au fost la întrebările mele, dar și la știrile care au vorbit despre mașina lui Popovici, și foarte mulți români au argumentat de asemenea natură încât sportivul este aproape imposibil de pătat. Probabil datorită multitudinii de declarații decente și de bun simț pe care le-a făcut, Popovici a ajuns (fără voia lui, zic eu) să fie pus pe un piedestal pe care unii îl păzesc cu strășnicie. Atât de mult a însemnat Popovici pentru România încât pentru unii e imposibil să-l imagineze cu degetul în nas, râgâind, scobindu-se în urechi. Probabil că te-ar acuza de blasfemie dacă ai spune că l-ai auzit cândva pe tânăr înjurând.
E foarte problematic când oamenii se îndrăgostesc orbește de oameni, dar mai ales de imagini care de fapt le servesc pe post de identitate. Pare că David Popovici nu-și mai aparține, e al românilor care au căutat cu foame să fie reprezentați de ceva performant, bun, decent, cuminte, patriot (a refuzat să plece din țară). Dacă se manifesta și religios cred că unora le bubuia capul.
Nu pot să-mi imaginez cu ce presiune trăiește sportivul, pus în situația de a nu performa perfecțiune.
…
Update: Cei de la CulturaSport au mai adăugat o perspectivă. Foarte bună, merită citită.
7 răspunsuri
Păcat de CTP că a fost dezamăgit de alegerea lui Popovici, în loc să vadă în ea un prilej de a învăța că poți și să fii inteligent și cultivat, și să-ți dorești mașină de fițe. Probabil poți și să fii prost și incult și visul tău în viață să fie să aduci ceva performanțe în lume. Dar nu, el e dezamăgit că oamenii nu se încadrează perfect în preconcepțiile lui.
Apropo de mai bine-și lua apartament să-l dea în chirie: Poate să vorbească cu Uber să includă o nouă opțiune pe lângă UberX, Uber Confort etc. Uber DP, unde pentru de 100 de ori prețul normal al cursei te duce David Popovici unde ai nevoie cu Porche-ul lui. Uite că și din mașini se fac bani.
Faptul că David Popovici și-a luat o mașină scumpă nu îl face mai puțin inteligent, în ciuda comentariului lui CTP. Apetența pentru o o mașină de lux nu ar trebui să fie ceva ieșit din comun pentru cineva ca David Popovici, care cel mai probabil în momentul achiziției avea un buget de cel puțin de 2 ori suma mașinii. Eu nu sunt un adept al luxului, de aceea conduc o mașină modestă, chiar o vechitură aș putea spune, însă este foarte fiabilă, asta nu înseamnă că aș avea ceva împotriva faptului că David Popovici sau oricine altcineva și-a luat o mașină pe care probabil chiar dacă mi-aș permite nu aș cumpăra-o. Faptul că acest lucru a suscitat opiniile unor gazetari, infuenceri etc mă face să mă gândesc că încă nu am depășit momentul ăla în care românii spuneau în anii 90 că Rațiu e burghez pentru că nu a mâncat salam cu soia ca noi. Se poate spune că David Popovici reprezintă imaginea unei generații, iar printre criticile care i-au fost aduse pentru achizționarea mașinii s-ar număra și faptul promovează valori materialiste. Sincer vorbind, nu cred că generația tiktok își iau valorile de la David Popovici pe cât și le iau de la tot felul de maneliști sau tiktokeri cu mașini scumpe închiriate. Eu mai degrabă interpretez acest gest ca recompensa unei munci. Consider că asta a încercat să transmită: „muncește ca să ți se îndeplinească visurile”.
Aş adăuga şi:
Perspectiva psihologică
Aceasta este una relevantă, mai ales dacă ne gândim la vârsta lui David Popovici. La 20 de ani se află la limita dintre adolescență și tinerețe, o perioadă caracterizată de dorința de afirmare, de validare socială și de căutare a identității. Este perfect normal, din punct de vedere psihologic, ca tinerii să fie atrași de lucruri care ies în evidență, precum o mașină de lux, întrucât acestea simbolizează succesul, independența și statutul.
În cazul lui David, aceste alegeri pot reflecta atât dorința de a-și celebra realizările și munca grea, cât și un mecanism de a-și afirma personalitatea într-un context în care este deja perceput ca un model de performanță și disciplină. În același timp, presiunea socială și așteptările exagerate pot contribui la nevoia de a-și demonstra succesul și pe alte planuri, dincolo de înot.
Acest aspect psihologic este important, pentru că ne amintește că, dincolo de statutul său de sportiv excepțional, David Popovici rămâne un tânăr care își trăiește experiențele și etapele de dezvoltare specifice vârstei.
Dacă lua un apartament, nu era bine că îl ia în nu știu ce cartier de lux. Dacă lua 10xDacia Logan și le împărțea la neamuri nu era bine că „trăiesc alții pe spinarea lui” etc
Atâta timp cât nu există bazin de înot/teren de sport și profesori de sport care să îi atragă pe copii spre sport și nu spre a-și găsi boli închipuie să evita corijenta la educație fizică, DP poate să își ia ce vrea el.
Și pana la urmă e un copil. Cu medalii în gât e un copil. Și-a luat o jucărie din banii lui. La asta se rezuma totul. Dacă luam 100 de copii și le dăm câte 2 jucării alese de noi și apoi 100 lei să facă ce vor cu ei, copii aia o să își deschidă stand de limonada sau o să își cumpere alte jucării? E absurd să te aștepți ca la 20 de ani să stea să se gândească la burse, EtF și apartamente de dat în chirie.
Apropo, la noi în provincie, la 200 km de CJ, un apartament cu 2 dormitoare, frumos, renovat, bloc nou e cât mașina aia. La București își lua 3 apartamente de banii aia de se face atât caz de mașina?
O alegere neinspirată, poate da, poate nu. Cui îi pasă?
Din câte văd, mai tuturor. Uite și câte comentarii ai primit și aici, la un subiect extrem de trivial, față de alte postări cu adevărat importante.
La alea de politică și de viață, nici „seen” nu primești.
Lumea vrea can-can, că probleme-avem cu toții.
Lumea mai vrea și să arate cu degetul, din neputință sau din invidie.
Ăștia suntem.
Vin si eu cu o alta parere despre acest subiect: esti cel mai bun sportiv pe bucata ta. Medalii, recorduri, expunere, recunoastere. De ce trebuie sa PLATESTI masina aia cand o. poti avea in urma unui parteneriat cu respectivul brand? Nu face imaginea si notorietatea ta 120k pt cativa ani? E pacat ca Porsche a avut atata expunere in media in aceste zile, dar ‘sportivul’ nostru nu a avut nimic de castigat de pe urma asta. Aia pe afara cer sume exorbitante sa apara intr-un singur reel cu un pahar de suc, un rimel sau un parfum. Zeci de mii de euro primesc sa vina sa manance/bea o cafea intr-un local. La fel si in vreun club. Asta nu a putut sa gaseasca pe cineva care sa ii managerieze problema asta si sa devina ‘ambasador’ Poesche in Romania. Si nu e vb doar de tara noastra, ca expunere putea sa faca si prin alte parti.