Unii oameni au impresia că dacă au pus ștampila pe Sulică Frânarul la alegeri o să vină ăla, cu tolba de promisiuni, și o să poată pune în practică tot ce a visat și a văzut pe la alții. E un fenomen generalizat în România ca alegătorul să nu înțeleagă ce poate/ce nu poate să facă Alesul și să pretindă de la el o droaie (la care probabil a contribuit și cantidatul cu naivitate/mârșăvia promisiunilor). Dar am văzut în mai toate bulele că prea puțini înțeleg faptul că Alesul nu e un mini-dictator venit să taie și să spânzure, după cum preferă fiecare bulă.
Astăzi mi-am propus să-mi iau doza de sudălmi pentru că o să încerc să explic de ce procesul electoral este degeaba dacă tot ce se schimbă din 4-4/5-5 ani este cartonul cu față umană pe care să-l scuipe oamenii. Ai crede că se votează viitoarea țintă umană, nu?
România are un aparat birocratic.
Aparatul ăsta nu se schimbă prea mult în același timp cu alegerile. Sunt câteva figuri superioare și mici ramificații sub ele (conform datoriilor de familie și nepotismelor), dar structura rămâne cam aceeași întotdeauna. Așa se face că în anumite instituții ai o mulțime de oameni neproductivi care dorm pe un salariu (bun/prost, ce mai contează) de ani de zile. Au trecut peste ei toate guvernările posibile și imposibile.
Repet, cu ocazia acestui articol hai să facem abstracție pentru 10 minute de la corupția/nepotismul înalt. De ăla știm, se schimbă directorul și ăla-și aduce câteva rude în funcții cheie. Pe ăsta îl taxăm/sau nu la alegeri când votăm împotriva structurii care l-a transformat în Șefulică.
Dar hai să ne aplecăm atenția asupra angajaților din aparatul birocratic fără o afiliere politică, fără legătură de familie cu Șefulică. Vorbim de bugetarul clasic, ăla cimentat în sistem de ani de zile, neproductiv, depășit de cerințele vieții contemporane, lipsit de chef, dornic de salarii mai mari și pus pe proteste spontane care pot bloca oricând o instituție (chemat la oaste când dă sindicatul strigarea).
Sună cunoscut? Evident. E foarte posibil ca în cele de mai jos să-ți regăsești vreo rudă, ori vreun prieten apropiat. Ori chiar pe ăla din oglindă.
România are peste 1.200.000 de bugetari. Dacă-s mulți sau puțini e discutabil, dar cert e că destui dintre ei sunt depășiți. Tehnologic și mental. O mână din ei sunt veniți pe filiera „ruda lui Șefulică”. Alții cu vreo datorie de partid (vorbim de poziții destul de înalte). Dar ce se întâmplă sub? Păi ai nepotismul de categoria B, un sistem de mâini care se spală una pe alta, matusalemici ai sistemului care lasă scaunul cald copiilor/nepoților/„am o cunoștință”, o cohortă de oameni care „nu știu prea multe, dar sunt buni” pentru care se găsește un loc călduț. Unele locuri la stat sunt ereditare, se dau din tată-n fiu precum culoarea ochilor. Nu-s funcții mari, nu bat la ochi. Ce, nu știți pe nimeni care și-a băgat odrasla la căldură pentru că „e băiat bun și învață repede”? Stă și el acolo, deschide un calculator, plimbă o foaie. Repet, nu-s doar ăia mari pasibili de nepotism. Sub ei se produc mișculațiuni la fel de găunoase pentru buget și sistem.
Și nu-i treabă recentă. De când a mirosit puțin a birocrație în acest areal geografic ne-am mânjit de incapabili în funcții. Ce, credeți că medelnicerii, pitarii sau slugerii erau veniți la curtea domnească pe concurs corect? Head-of-Martalogi avea un băiat care „nu știa multe, dar nu deranja” și îi găsea și lui un post de Junior Martalog pe undeva. Se găsea un loc, oameni suntem.
Eu am înțeles o treabă: dacă vine Sulică Frânarul la conducere, votat de popor, nu poate să se trântească în noroi cu aparatul birocratic. Schimbă niște Șefuți, pune alții (și rudele lor), dar ce e jos e de neatins. Pentru că josul votează, protestează când îți e lumea mai dragă, sunt mulți și îndeajuns de blazați.
Hai să vorbim și cu exemple.
Acum puțin timp primarul din Sectorul 6, Ciprian Ciucu, devenea viral după ce anunța că o să concedieze vreo 25% din polițiștii comunitari (100 bucăți), ținta fiind pe ăia „care nu știu să scrie și să citească”. Lumea (non-polițistă comunitar) s-a bucurat că e semn de normalitate, dar e riscant să te pui călare pe aparatul birocratic (fie el și analfabet), mai ales dacă ai planuri să crești politic. Te prinde de frică. Că Aparatul Birocratic (AB) își cunoaște bubele și nu vrea să fie curățat. Vrea, dar nu vrea… E complicat. Oamenii sunt capabili de adevărate schisme de logică. E ca-n Publicitate când publicitarul, luat individual, nu vrea ca omul să consume cancer, dar în haita de publicitari face orice pentru a convinge plebeul să baloteze cancer. La fel și-n AB. Individual vrea fiecare bugetar să nu mai fie înconjurat de colegi inapți, dar e și el incapabil să-și dea seama dacă e un element performant așa că trăiește o formă de dilemă a prizonierului și preferă să mențină status quo-ul, să-și vadă liniștit de muncă înconjurat de idioți.
Credeți că toți ceilalți 300 de polițiști comunitari păstrați de Ciucu sunt fericiți? Nicidecum. Următorii pe lista performanței știu că-s vizați de o concediere și pactează (natural) cu ăia 100 de șomeri frustrați, nu cu restul siguri pe locul și aptitudinile lor (cifră imposibil de precizat pentru că oamenii nu știu cât de buni sunt pe postul lor). Hai să dau iar un exemplu, de data asta personal: acum vreo 10-11 ani lucram ceva ce nu-mi plăcea, dar aveam nevoie de bani. Pentru că nu-mi plăcea eram și cel mai prost din firmă. Norocul meu? A venit unul mai prost ca mine și a luat ăla toată „flama” incompetenței. Luni de zile eu am ajuns „răul cel mai mic” (firma nu-și permitea să ne concedieze pentru că nu avea de unde să recruteze). Așa și-n AB (cu excepția că la stat contractele de angajare sunt bombă, n-ai evaluări, nu concediezi așa ușor). Dar bugetarul inapt se bucură să știe că-i unul mai prost ca el și și undeva în străfundul minții fraternizează cu ăla pentru că dacă nici inapții nu se apără între ei…
Altfel spus, e greu să schimbe Sulică Frânarul ceva oricât de tare ai pune ștampila pe el.
Mai degrabă îl sabotează AB pe Sulică decât să reformeze el mii (zeci de mii?) de inapți care mănâncă o pâine caldă. Dacă Sulică face gură la AB știți cum zboară? Nici nu prinde final de mandat. De altfel, vedeți câți politicieni s-au încordat la AB și vedeți dacă au mai avut mandate liniștite. Păi ce liniște să mai ai cu mii de imprimante matriciale nervoase că rămân fără „salar” și trebuie să facă altceva/orice pentru haleu? Un semn nasol e să ai un AB care-l iubește pe Sulică.
Așa că Sulică are trei opțiuni:
- Riscă mandatul, se trântește cu AB și într-un final pierde glorios pentru că nici electoratul nu o să înțeleagă starea de răzbel instituțional și o să creadă că-i Sulică nebun și vrea să lase oameni fără pâine;
- Tace, face ce poate. Adică mai nimic;
- Se unește în cuget și smintiri cu AB și-și vede interesul cât ține mandatul.
„Bine, dar ce e de făcut? Soluții!”
Păi… hai s-o luăm dureros. Sunt peste 1 milion de oameni în AB. Șansele să cunoști o persoană care lucrează în AB sunt destul de mari. Șansele să cunoști o persoană inaptă din AB sunt și ele destul de mari. Ești cetățean responsabil și frustrat pe AB? Păi solicită verificări dure de calitate și performanță. Fă scandal, fă gură. Când se supără AB pe reformatori nu mai sta impasibil și nu mai empatiza emoțional, vezi dacă nu cumva e ceva mai mult acolo. Plângi de milă pentru 100 de polițiști comunitari analfabeți? Nasol. Stai să vezi lacrimi ce-s de vărsat pentru alte instituții. Vrei să vorbim de polițiști grași, funcționari analfabeți tehnologic și oameni cu probleme psihice grave care stau pe un salariu din milă și „ce să-i facem?”
Partea groaznică (de reală disonanță cognitivă) e când îți dai seama că mami/tati/tu ești parte din AB. Vrei o țară ca afară, „dar am putea s-o mai ținem pe mătușa pe post de încălzitor de mouse câțiva ani până iese la pensie?”
Așa că asta cu votul când ești parte din problemă…
2 răspunsuri
Cep vorbești George aici de Haparatul Bugetar? Mai tăț’ românii sunt „bugetari” chiar dacă nu lucrează la AB. Să vezi grupurile de whatsapp de la părinții de școlari din capitală. CE LUĂM LA DUAMNA, CE DĂM LA ĂLA SĂ NE AJUTE, CINE ȘTIE PE CINEVA…
Când am zis că nu e normal să cumpărăm mai mult de-o floare și eventual ceva făcut de copil cu mâna lui, pentru duamna, am fost luat de nebun, tâmpit etc.
Despre ce vorbim……..
De cancer scapi mult mai repede…
Mda. Oamenii sunt foarte naivi, si isi seteaza niste asteptari ireal de mari. Iar atunci cand acestea NU pot fi realizate cu una, cu doua, se demoralizeaza. Atunci cand apar oamenii care sunt intradevar bine intentionati, avem pretentia ca ei sa ne dea luna de pe cer in 6 luni de mandat. Iar cand rezultate usor vizibile, la nivel macro, intarzie sa apara, spunem: „Vai, sunt toti la fel! De acum nu mai votez cu nimeni!” Cu mentalitatea asta…
Acum cateva zile am auzit de la o ruda nervoasa din cauza a ce se intampla pe scena politica fraza asta: „Pai de acuma votez cu AUR, ma. Sa ne intoarcem la comunism, rasism si alte alea, si gata.” Aici e problema. Sunt multe persoane care in urma unor dezamagiri se supara, si practic, isi iau jucariile si pleaca. Adica, preferi sa vezi tara arzand, in loc sa strangi din dinti, sa fii rabdator si perseverent si sa incerci sa o schimbi in bine treptat?
Imi e cam groaza cand ma gandesc la viitor, sincer.