Am ajuns să cred că în spatele fiecărei femei nițel sucite din vrej se află un tată ratat. Nu zic, e și influența mamei, dar când vine vorba de anumite aspecte îmi e din ce în ce mai clar că e mai importantă influența tatălui.
Acum fă o scurtă pauză și gândește-te la femeile din viața ta. Foste, actuale, colege, rude. Ce știi despre tații celor lovite? Interesant, nu? Cu mintea de acum îmi pare totul atât de evident.
De curând am fost martor la o tristă scenă de parenting. O să văd partea plină a paharului: eu am învățat ceva. Mai nașpa de copila implicată.
Eram pe marginea unei piscine. Din mijlocul ei se auzea vocea unui tată nervos. Un porc ud se „chinuia” să-și învețe copila de 10-12 ani să înoate. Urla la odraslă să dea din mâini (tehnica lui fiind ridicolă, dar asta nu mai contează). Cea mică era speriată. De el, de apă, de faptul că se uita toată lumea.
Ca un tată exemplar, porcul a început s-o încurajeze: „ești proastă? Ce e așa greu? Uite-l pe frac-tu? El cum poate?”. Fratele, de vreo 16 ani, se uita la ei cu un zâmbet tâmp. Părea prost și mândru ca ta-su.
„Ești proastă? Vrei colac ca la doi ani?”. Într-un final tatăl a abandonat misiunea imposibilă și s-a retras într-un alt colț al bazinului, alături de strălucitul fiu și absenta/indiferenta mamă. Se distrau toți trei de parcă doar ei erau pe lume. Copila a rămas singură, la o margine îndepărtată, tristă și îngândurată.
La final au plecat împreună, semn că porcul n-a pierdut un pariu și n-a fost forțat să predea magia înotului unei copile din bazin.
Voi credeți că fetița aia a avut parte de un episod singular? Să fie oare ăla mediul în care crește? Să fie porcul ăla cu păr pe umeri (iertare prietenilor și oamenilor de ispravă cu pilozități excesive) un exemplu de bărbat pentru ea?
Dacă peste 10-15 ani fii-tu ajunge împreună cu o tânără pe care ta-su o învăța să înoate cu „ești proastă!” să nu te miri dacă iubita lui e anxioasă, n-are respect de sine, se pierde în fața criticilor, ori consideră că e o proastă care merită să fie un preș.
2 răspunsuri
Ca tată a două fete (și un băiat), vreau să-ți spun că ai mare dreptate și că nu trebuie să fii orb ca să vezi că trăim într-o lume a p̶o̶r̶c̶i̶l̶o̶r̶ bărbaților. Chiar și cărțile fac aceste deosebiri… cele de băieți sunt cu aventuri, cele de fete cu prințese care nu au nicio aventură, drama lor se referă doar la culoarea părului. Nu sunt genul de persoană care să-și crească copiii gender-neutral, cum e moda, dar întotdeauna le ofer alternative, atât fetelor, cât și băiatului.
Iar relativ la articol, jignirea și umilirea nu vor produce niciodată efectele scontate, cu-atât mai mult în public. Cei care fac asta, o fac doar de frustrați și incapabili ce sunt.