O să enumăr câteva concluzii la care am ajuns după ce am urmărit cele mai recente două reportaje Recorder. Vă invit să mă contraziceți, ori să adăugați:
- Îmi doresc (și sper) ca cei mai mulți dintre cei care s-au uitat la materialul despre „Marele Alb” să nu rămână blocați doar în faptul că BOR este o instituție nocivă. Toată ancheta prezintă și care este nivelul politic din România. N-am nici măcar un dubiu că există o clică uriașă care controlează cam tot ce se poate. Sunt ferm convins că în spatele fețelor pe care societatea civilă le scuipă sunt familii care se descurcă minunat și fac milioane din prostia și indiferența românilor. „Băieții buni” de azi sunt copiii „băieților buni” din tranziție și părinții „băieților buni” care vor conduce țara copiilor tăi. Meritocrația românească e un mit, trăim o formă de pluri-monarhie underground cu prinți, prințese, baroni ș.a.m.d. Unele dinastii sunt vedete TV și #influenceri, altele stau pitite și fac treabă. Lumea votează, sistemul funcționează. Șansele unei schimbări reale și sănătoase sunt aproape cu 0 datorită/din cauza/pentru că depresie hedonistă, concept despre care o să aflați mai multe în cartea lui Mark Fisher – Capitalism Realism. Pe scurt „ce să facem noi, suntem prea mici? Lasă, aia e…”;
- BOR are o strategie defectuoasă pe termen lung. Prevăd că-n 100-150 de ani România ortodoxă o să fie scindată între creștinii cvasi-de rit vechi (adică ce e azi + mici elemente noi) și neo-creștinii, ăia care nu mai cred în instituție și amestecă elemente ortodoxe cu alte religii și credințe. Am mai zis și cu altă ocazie, în 150 de ani o să vedem practicanți de yoga pe pajiștea din fața Catedralei Neamului, salutând în patru labe clopotnița și pe Iisus. Biserica de azi o să fie o chestie „old-school”, specifică „celor de la țară”, „Iisus era vegan și avea și prieteni gay”;
- Ca să-mi întăresc punctul 2, vă invit să urmăriți cu atenție persoanele religioase din jurul vostru. O să vedeți că fiecare interpretează subtilități ale dogmei după cum vrea. Unul n-ar pune mâna pe un Îndreptar de Spovedanie să vadă ce hardcore e relația cu dumnezeul acestei granițe. De altfel, combinageala românească fagocitează (superb cuvânt!) ortodoxismul, motiv pentru care ajungem la disonanțe precum „lasă că nu vede Dumnezeu păcat meu…”. De asemenea, sunt creștini care fac mișto de cei care pupă moaște. E un aspect interesant;
- Patriarhul Daniel chiar este un manager foarte bun. Aș vrea eu să am aptitudinile lui (și relațiile);
- În vâltoarea făcută de reportajul Recorder mi se pare normal să-l aperi pe Dumnezeu (dacă ești creștin). Să aperi BOR-ul e semn de profundă ignoranță (și chiar anti religiozitate);
- Până la această oră Dumnezeu nu cred că a văzut reportajul Recorder;
- Televiziunile n-au zis nimic. Singurul post care a prezentat o parte din anchetă este Antena 1 (la Observator), aspect subliniat și de jurnaliștii Recorder. Asta spune foarte multe despre agenda unor posturi precum Digi, Realitatea… O să ajungeți ca mine și o să mai păstrați abonamentul TV pentru Mezzo. Jurnalismul foarte bun și util e aproape inexistent în aceste granițe (ori n-are bani să facă treabă). Vă uitați degeaba la știri și vă ocupați mintea cu balast;
- România n-o să se facă bine în timpul vieții noastre. E o chestiune de opțiune personală dacă vrei să tragi pentru o țară mai ok peste 200-300 de ani. Nu-i de condamnat nici abandonul acestui front, nici lupta în orb. Fiecare cu sensul pe care vrea să și-l dea;
- În reportajul Recorder despre situația din spitale vedem un bătrân bolnav de Covid care spune ceva deștept: presa a jucat un rol crucial în haosul ăsta. Ne vedem la final de pandemie și în funcție de deznodământ e prost ăla care mai deschide televizorul pe anumite posturi, care mai merge la chermeze Dan Bitmann, cârciumile lui Garcea ș.a.m.d..
Atât.
Vă sugerez să vizionați materialele:
3 răspunsuri
Ca de obicei, excelenta analiza, George. Ce mi se pare in schimb ca ar mai putea fi adaugat, e felul in care mi se pare ca cei de la Recorder incep sa practice forma asta de „vigilante justice”. Au simtit perfect cum in randul populatiei mocneste dorinta de a vedea (metaforic, bineinteles) varsare de sange si cum mai cad capete, alimentate de incompetenta de care da statul dovada cand vine vorba de coruptie. Iar Recorder sunt dispusi sa satisfaca dorinta asta. Nu mai este de ajuns sa expunem informatiile pe care le-am obtinut cu camera ascunsa. Nu, trebuie sa ii mai si confruntam pe cei filmati anterior, de data asta sub identitatea adevarata. Ca sa nu mai zic de powertrip-ul din spatele postarii in care anuntam cu surle si trambite demisiile cauzate de investigatie. Au stiut sa ofere publicului un show si, intr-o proportie covarsitoare, oamenii par sa aiba o incredere oarba in Recorder si aceasta noua forma de a face dreptate.
Prin 2016, când am aflat de Recorder , am fost, să zicem, încântat. Era ceva nou, nu mai văzusem astfel de reportaje până atunci. Dar de când cu reportajul de la Căcâna (dacă poate fi numită așa mizeria aia), am încetat să-i mai urmăresc. A fost dezgustător felul în care i-au demonizat pe oamenii ăia. Au fost prezentați ca niște animale. „Uite, domle, știrbii ăștia pesediști care-și vând votul pe niște mici ne trag în jos. De aia nu merge țara asta!”. Recorder nu prea au făcut jurnalism. Au oferit sânge oamenilor frustrați și dornici de răzbunare. La fel cum fac Digi și ProTv de atâția ani. Pentru mine, ăștia 3 au mai puțină credibilitate și decât România TV/Kanal D
recorder s-a lansat in 2017 😀