Mă aștept ca-n câțiva ani femeia perfectă să nu mai existe. Nu pentru că standardele de frumusețe vor fi de neatins ci pentru că standardul o să fie chiar lipsa materială a sexului sensibil.
Din ce văd și aud presiunea e din ce în ce mai mare ca pe femei să nu mai existe carne.
Burtica trebuie să dispară. Carnea de pe picioare și mâini trebuie să fie cât mai puțină. Dacă nu-i piele pe os nu-i… destul.
Trendul de moment cu mărirea gluteusului o să apună când femeile-și vor da seama că ești „în formă” dacă n-ai forme.
Oare toată această filosofie să fie dintr-un simț ecologic? Mai puțină femeie, mai puțin material în țoale? Posibil. Dacă-ți intră aschilambica-n mall de 5 ori pe săptămână consumă mai puțină cârpă decât o planturoasă care vizitează centrele comerciale doar o singură dată pe săptămână. Asta era! Cine pompează cultura piele&os moare de grija planetei.
Acum estimez că or să apară cei care-mi vor spune „ce Bonea, vrei să fie grase și nesănătoase?”. Pentru că așa gândesc unii când critici o extremă: îți oferă contraargument o altă extremă.
Nu există cale de mijloc.
Răspunsul unora la această isterie filiformă e să ridice la nivel de mândrie stratul gros de grăsime din jurul organelor vitale. Pe considerentul „dacă nu poți ajunge la standardul revistelor lucioase nu-i nimic. Și cealaltă extremă e super cool, trendy, #Yolo”. Cu toate astea, în mentalul colectiv domină dorința (verbalizată sau nu) de a avea doar epidermă peste schelet.
Vedem ce se întâmplă în următorii ani. Oricum, stați cu ochii pe femei. E posibil să ne dispară din fața ochilor de perfecte ce vor fi.
