De ce să nu plătești cu telefonul?

De ceva timp e un entuziasm mercantil în anturajul și bula mea. Oamenii-s fericiți că pot achita la magazin cu telefonul. Bine, treaba asta e nițel mai veche, dar nu știu cum s-au aliniat planetele acum și tot mai mulți oameni pot da cu telefonul prin fața POS-ului.

M-am gândit mai bine și m-am hotărât să nu fac pasul ăsta și îi sfătuiesc și pe alții să facă la fel.

De ce? Nu (doar) din rațiuni de siguranță.

Dar să începem cu siguranța. Am o oarecare doză de încredere în tehnologia din spate și consider că n-o să se întâmple cine știe ce nasoală. Și dacă se întâmplă o să se rezolve destul de repede, totul cu prețul unor peri albi și nervi. 

Cu toată această încredere nu vreau să las chiar totul pe „mâna” telefonului. Mi se pare că oricum e prea multă putere într-un singur dispozitiv, pe care prea puțini dintre noi îl înțelegem în adevăratul sens al cuvântului. În jucăria care știe cu cine vorbim, ce vorbim, ce aplicații folosim, cât, de unde, la ce filme ne uităm, ce seriale… parcă nu mi-aș lăsa și banii la atingerea lui. Știu că am aplicația de banking pe telefon, dar mi se pare maximum de încredere financiară pe care o pot avea față de un device care împrăștie informație.

Poate că e prea puțin ce fac și e ultima sforțare de independență față de tehnologie, în contextul în care știe deja ce mâncăm, când și de câte ori. Dar măcar atâta să mai am.

Am auzit că e și confortabil să plătești cu telefonul. Întrebarea e: cât de greu este să plătești cu cardul? Cu cash am înțeles că e odios, îți put mâinile, râd sugarii de tine, plâng călugărițele virgine, dar cât de greu a ajuns să pui bucata de plastic în fața unui POS? Asta în contextul în care nici n-au trecut 4-5 ani de când băncile se băteau cu pumnul în piept că e mai simplu cu cardul. Gata, s-a complicat și asta?

Faptul că e mai simplu nu e neapărat ceva bun. E mai simplu să folosim GPS-ul, dar asta ne „ajută” să ne pierdem simțul orientării și de cele mai multe ori ne deplasăm prin lume incapabil să reținem unde suntem, pe unde am trecut și ce am văzut. Mergem după săgeată.

Câte calorii s-au pierdut scoțând cardul din portofel? Câți oameni au leșinat de epuizare căutând cardul prin geantă?

Am auzit scuza cu „mai pierd cardul”. Poți pierde și telefonul, dar dacă problema ta e că nu ești capabil să ai grijă de obiectul pe care ai toți banii crede-mă că nu telefonul e soluția. Să-ți explic mai clar: nu poți avea grijă de un obiect palpabil, dar ești sigur pe o tehnologie pe care n-o înțelegi? Ești inapt, nu în trend.

Oricum, într-un final o să ajungem cu toții să plătim cu telefoanele. O să prindă pentru că sunt prea mult „beneficii” la mijloc. Primul dintre ele e că dă bine, e cool, e frumos, arăți important. Ca să nu mai spun că e mega-ultra-giga-super-lejer, telefonul fiind non-stop la capătul bucății ăleia de carne, os și sânge care se continuă din trunchi.   

Simplitatea asta o să ne schimbe viața. Deja o face. E mai simplu să agăți prin telefon. E mai simplu să plătești cu telefonul. Măcar de ar face și defecarea mai ușoară cu telefonul. O aplicație ceva. Cu toate că timpul petrecut la toaletă e absolut grozav de când avem telefoane. Te uită viața acolo pentru că te-au răpit cumpărăturile.

Până atunci o să mai stau puțin în Epoca de Piatră a cumpărăturilor. O să cumpăr în continuare blană de mamut pentru peșteră folosind cardul și cash.

Tu ce zici?

dă cu părerea...

One Comment

  1. Exact nu. Plata cu telefonul nu e neaparat o alternativa mai simpla sau mai ieftina ci doar asta, o alternativa. Eu personal imi doresc cu nerusinare si lene maxima sa scap de portofele, genti, calculatoare, bratari fitness, ochelari de vedere plus ochelari de soare, camera DSLR si alte mizerii pe care sunt fortat de imprejurari sa le port dupa mine. Portofelul, buletinul, actele din portofel, carudrile, banii din hartie, mi se par niste incarcaturi odioase care-mi folosesc cateodata si de multe ori nu. Daca le-as putea avea pe toate in telefon (ca oricum fara ala nu plec) sau in ceas (ca se poate si cu ceasul boss, nu doar cu tel), mi se pare normal sa-mi simplific existenta si traiul si sa pot pleca in bermude si maiou la Mega Image sa dau cu telefonul/ceasul inloc sa ma scormonesc de carduri in portofele. La fel cum imi doresc ca nenea politist sa-mi citeasca din NFC identitatea si sa nu fiu nevoit sa car dupa mine hartii care sa dovedeasca cine sunt, ce masina am, cand am asigurat-o, cati km am facut cu ea in tara, etc. Informatiile astea sunt disponibile in baze de date care pot fi accesate cu un telefon/ceas etc.

    E adevarat ca increderea multa si orbeasca in dispozitive pe care nu le intelegem e o mutare de pion analfabet, dar daca te cultivi putini realizezi ca toata tehnologia iti poate usura existenta, iti poate face streamilining la veatza si nu tre sa te cari dupa tine cu cufaere cu avutii cand poti sa porti un ceas sau un telefon de care esti oricum agatat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.