Cum să biciclești în siguranță prin București

Următoarele sunt o serie de reguli personale pe care le aplic în zilele când circul cu bicicleta prin acest oraș cu statut de capitală. Poate nu-s cele mai bune sfaturi, dar până acum au reușit să mă ferească de portiere, căzături și amenzi.

Poate vă ajută și pe voi.

  1. Regulile de circulație

Faptul că am carnet de șofer este un plus. Asta nu înseamnă că oricine vrea să pedaleze trebuie să meargă la școala de șoferi, dar e bine să cunoști regulile de circulație. Măcar semnele de bază: cedează prioritate, stop, culorile de la semafor și pe unde n-ai voie dacă bicicleta ta are mai mult de 5 tone.

Pare degeaba, dar sunt mulți bicicliști care confundă parcul cu strada.

  1. Anticipă

E un lucru extraordinar să-ți poți da seama de intenția celorlalți din trafic. Pentru asta trebuie să-i mulțumesc lui tata care m-a pregătit precum maestrul Miyagi. Eu plec mereu de la ideea că ceilalți șoferi sunt imprevizibili/proști și pot oricând să facă o manevră inopinantă. De aceea păstrez distanța.

  1. Fără viteză

Cu unele biciclete e tentant să mergi cu viteză. Mai ales că poți ajunge și la 30-35 de km/oră cu ușurință. Dar într-un trafic atât de imprevizibil e prea periculos să te aventurezi printre mașini cu o asemenea viteză. Mai ales când depășești coloane. Mai bine bătrânește și sigur.

  1. Uită-te la șoferi

Încerc să fiu mereu cu ochii pe șoferi. Să fac contact vizual cu ei prin oglinda retrovizoare, ori prin parbriz. Sunt situații când nu te observă (probabil nefiind obișnuiți cu prezența ta acolo). Dacă ai observat că nu te-a văzut e mai bine să nu forțezi o depășire, ori să-i tai calea.

  1. Gropi și canale

Bucureștiul nu-i un oraș prietenos cu bicicliștii. Dacă-i ceva ce îi doresc doamnei Firea e să meargă o zi la muncă pe o cursieră. Fără șa. Gropi, canale, pietre, cioburi. Distracție. Ai grijă la toate astea și încearcă să vezi mereu la 10-15 metri în fața ta pentru a anticipa un obstacol. Și să te uiți în spate înainte să-l depășești.

  1. Respectă șina de tramvai

Cu ușurință poți ajunge înțepenit cu roțile într-o șină de tramvai. Eu am dat cu falca de asfalt dintr-o astfel de prostie. D-aia e nevoie de multă grijă când abordezi o șină.

  1. Câinii

Nu mai sunt așa mulți maidanezi, dar și câinii cu stăpân pot face gesturi stupide. Precum să-ți sară în față. Mai ales dacă nu-s ținuți în lesă. În astfel de situații ajută dacă n-ai viteză mare. Ai timp să frânezi, să țipi la câine (de obicei se sperie potaia) și ai timp să-i înjuri și stăpânul pentru a te destresa.

  1. Șosea sau trotuar?

Personal cred că locul bicicletei e pe șosea. N-ai cum să mergi pe trotuar cu bicicleta și să ai pretenția că-i mijloc de locomoție. Urcă bordura, coboară bordura, ferește omul, ferește stâlpul… nu-i treabă. Mai ales cu o cursieră.

  1. Șoferii nu prea știu cum funcționează o bicicletă

De când pedalez m-am trezit mereu cu mașini ieșite în față. Ei mă văd venind, dar mulți nu-s capabili să înțeleagă că și o bicicletă are viteză. Probabil mă văd pe șa și-și spun „a, are 2-3 km/oră, sigur pot să ies”. Dar sunt situații când ai viteză (20-25 km/oră) și o mașină apărută-n față îți poate da palpitații. Eu în situații d-astea depășesc mașina, îi arăt că exist și apoi (în funcție de reacția lui) îl înjur. Ce? Sunt coleric în trafic.

Oricum șoferii au tendința să găsească tot felul de scuze pentru care-ți ies în față: n-ai cască, „trotuarul e pentru biciclete”, Soros, se grăbește ș.a.m.d..

  1. Femeia și telefonul la volan

Aoleu, doar n-o să zici că femeile nu știu să conducă?!”. O să spun doar că prefer să țin o mare distanță între mine și o femeie care vorbește la telefon în timp ce conduce. Mai ales dacă a dat semnal stânga/dreapta de vreo 5 minute și frânează constant. Nu pot anticipa un cretin plin de testosteron care merge cu 120 km/oră și-mi apare în față, dar e prostia mea să-mi încerc norocul cu o debusolată.

 

Probabil ați remarcat faptul că nu spun nimic de cască, becuri și muzică pe bicicletă. Asta pentru că-s puține situații când port cască. Știu, riscul și prostia mea. N-am becuri mereu. Tot din prostie. Și ascult și muzică pe bicicletă. Cu toate astea, până acum n-am pățit nimic. Dar pedalez bătrânește și previzibil. Nu mă aventurez mai departe de bordură.

Acestea fiind zise, baftă și să ne prindă iarna viitoare fără vreo ușă-n față.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.